Ortodoxe
Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; Sfinții Părinți de la Sinodul al V-lea Ecumenic; Sf. Cuv. Olimpiada și Eupraxia
Greco-catolice
Adormirea Sf. Ana, mama Maicii Domnului; Sf. cuv. Olimpiada și Eupraxia
Romano-catolice
SS. Iacob, ap.; Valentina, fc. m.; Cristofor, m.
Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 25 iulie.
Sfânta Ana era din seminția lui Levi și a fost fiica Mariei și a preotului Natan din neamul lui Aaron. Aceștia au trăit în timpul reginei Cleopatra a Egiptului (69-30 î.Hr.).
Preotul Natan a avut trei fiice: Maria, căsătorită în Betleem, a născut pe Salomi; Sovi, căsătorită tot în Betleem, a născut pe Elisabeta, soția preotului Zaharia și mama Sfântului Ioan Botezătorul; Ana, căsătorită în Galileea cu Ioachim, a născut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Salomi, Elisabeta și Sfânta Fecioară Maria au fost verișoare primare.
La vârsta de trei ani, Preasfânta Fecioară Maria a fost dusă la templul din Ierusalim, unde i s-a dat învățătură, locuință și îngrijire într-una din clădirile templului. După moartea lui Ioachim, Sfânta Ana s-a dus la Ierusalim lângă Sfânta Fecioară Maria. A trecut la Domnul la vârsta de 79 de ani, iar Ioachim la vârsta de 80 de ani.
* La Sinodul al V-lea Ecumenic, desfășurat la Constantinopol în anul 553, Sfinții Părinți au restabilit învățătura de credință cu privire la cele două firi ale Mântuitorului.
Sfântul Împărat Justinian I a convocat acest sinod cu scopul de a combate interpretarea monofizită a Teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei și interpretarea Sinodului IV Ecumenic în sens nestorian.
Deși acest sinod nu a emis canoane cu învățături dogmatice, a fost nevoie ca Sfinții Părinți să formuleze 13 anatematisme împotriva lui Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cyr și Ibas de Edesa, cei care creaseră tulburarea în Biserică.
Cele mai importante hotărâri care au fost luate în urma acestui Sinod Ecumenic sunt:
Mărturisirea unei singure firi sau ființe, a Tatălui, și a Fiului și a Sfântului Duh, a unei singure puteri și autorități, a unei Treimi deoființă, a unei singure dumnezeiri adorate în trei Ipostasuri sau Persoane;
Mărturisirea existenței a două nașteri ale lui Dumnezeu-Cuvântul, una înaintea veacurilor din Tatăl, atemporală și netrupească, și cealaltă, ‘în zilele din urmă’, ale Aceluiași Cuvânt Care coborând din ceruri și întrupându-Se din Sfânta și Slăvita Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, S-a născut dintr-însa;
Sfânta, Slăvita și Pururea Fecioară Maria, este Născătoare de Dumnezeu și nu născătoare de om;
Hristos este adorat printr-o singură închinare, nu prin două închinări pentru cele două firi: cea dumnezeiască și cea omenească;
Cel ce a fost răstignit în trup, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeu adevărat și Domnul slavei și unul din Sfânta Treime.
Printre învățăturile greșite combătute la Sinodul din anul 553 se numără și Origenismul. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro; https://basilica.ro – ‘Hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice’, Pr. Sorin Șelaru – coordonator, Editura Basilica)
