Ortodoxe
Sf. Mc. Marcian și Martirie, Valerie și Hrisaf; Sf. Tavita
Dminica a 23-a după Rusalii
Greco-catolice
Duminica a 23-a după Rusalii. Sf. m. Marcian și Martiriu
Romano-catolice
Duminica a 30-a de peste an
Ss. Crisant și Daria, soți m.; Mina, ostaș m.
Sfinții Mucenici Marcian și Martirie sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 25 octombrie.
Au suferit moarte martirică în vremea tulburărilor provocate de erezia ariană, în timpul împăratului Constanțiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare. Arianismul a provocat atunci tulburări mari în Biserică, împăratul însuși fiind arian.
”Când s-a înmulțit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încât aceasta a fost despărțită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioșilor din partea arienilor, întocmai ca și de la închinătorii de idoli, căci erau urâți, chinuiți și uciși toți cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu”. (”Viețile Sfinților”)
Sfinții mucenici pomeniți astăzi au fost ucenici ai Sfântului Pavel, episcopul Constantinopolului, cel care, aflat în exil la Cucuz, a fost omorât de către arieni.
Demnitari arieni din jurul împăratului ”au fost pricinuitorii izgonirii și morții celui între sfinți, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia și au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a și făcut, iar în locul lui în scaun au rânduit pe Macedoniu”. (”Viețile Sfinților”)
După moartea episcopului, Sfinții Marcian și Martirie au fost îndemnați de către eretici să părăsească mărturisirea ortodoxă, formulată la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) și, neprimind, au fost omorâți prin tăierea capului.
Mai întâi însă, ”ca un cărbune de foc în cenușă, ascundeau mânia lor în vicleșug și se sileau cu meșteșugită înșelăciune să-i întoarcă de la dreapta credință la păgânătatea lor, dându-le mult aur plăcuților lui Dumnezeu și făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i ridice la scaune arhierești și să-i facă stăpâni peste multe averi, numai să primească credința lor cea rătăcită”. (”Viețile Sfinților”)
Dar ei, nesocotind toate acestea, n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, și au râs de acest vicleșug. (sursă: vol. Viețile Sfinților)
