Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel; Sf. Sfințit Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma
Duminica a 8-a după Rusalii
Greco-catolice
Duminica a 8-a după Rusalii Sf. m. Ermolau, Ermip și Ermocrat; Sf. m. Paraschiva
Romano-catolice
Duminica a 17-a de peste an
Ss. Ioachim și Ana; Bartolomea Capitanio, călug.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou a intrat din tinerețe în obștea monahală a schitului Cetățuia-Negru-Vodă și s-a retras ca pustnic într-un loc numit Valea Chiliilor. Timp de 30 de ani, la începutul secolului al XVII-lea, s-a nevoit într-o peșteră săpată într-un perete abrupt al muntelui.
Se spune că uneori ucenicul său îi aducea la peșteră pâine și apă, pe care le cobora până la gura peșterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul schitului îi trimitea, pe aceeași cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoință, Dumnezeu l-a învrednicit să-și cunoască timpul mutării la Domnul, iar data a săpat-o în piatra de deasupra mormântului, ‘Ioanichie Schimonah, 1638’.
Moaștele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când egumenul schitului Cetățuia, ieromonahul Pimen, s-a coborât cu o frânghie în peșteră și a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene și bine mirositoare ale sihastrului din Valea Chiliilor.
Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetățuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaște au fost mutate la Mănăstirea ‘Negru Vodă’ din Câmpulung Muscel.
În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din zilele de 18-19 iunie 2009, s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
* Sfântul Sfințit Mucenic Ermolae, pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 26 iulie, a făcut parte din clerul bisericii din Nicomidia care în anul 304, în ajunul Crăciunului, a fost incendiată în timpul slujbei. Creștinii găsiți atunci în cetate au fost uciși – au suferit martiriu 20.000 de oameni, sfinți mucenici pomeniți în 28 decembrie.
Preotul Ermolae a scăpat cu viață din această încercare, împreună cu alți doi slujitori ai lui Dumnezeu, Ermip și Ermocrat.
‘Dintre toți rămânând acești trei slujitori ai Domnului, se ascundeau de frica păgânilor prin diferite locuri. Însă unde puteau, învățau pe credincioși sfânta și dreapta credință și îi întorceau către Hristos’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Ermolae l-a aflat pe Sfântul Pantelimon doctorul și vorbind cu dânsul cuvinte insuflate de Dumnezeu, l-a făcut creștin. Sfântul Pantelimon a fost prins și chinuit de Maximian, împăratul Romei, care întrebându-l de la cine a învățat credința creștinească, sfântul, neputând să mintă, a spus pe Sfântul Ermolae, preotul creștinilor.
‘Deci, bătrânul Ermolae fiind prins și împreună cu dânsul și robii lui Hristos slujitorii lui, Ermip și Ermocrat, i-au adus împreună la judecata păgânească. Acolo, fiind întrebați, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu și au batjocorit pe necurații idoli și închinătorii lor. Pentru aceasta au luat de la ighemon pedeapsa cu moartea, sfârșindu-se prin tăiere de sabie’. (surse: vol. Viețile Sfinților; ‘Monahismul ortodox românesc’, vol. II, 2016)
