Ortodoxe
Mutarea Sf. Ap. și Evanghelist Ioan; Sf. Voievod Neagoe Basarab; Sf. Cuv. Platonida de la Argeș (fosta Despina Milița, soția Voievodului); Dreptul Ghedeon
Greco-catolice
Săvârșirea din viață a Sf. ap. și ev. Ioan
Romano-catolice
Ss. Cosma și Damian, m.; Ghedeon R.
Mutarea la viață veșnică a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 26 septembrie.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan era fiul lui Zevedei și al Salomiei, care era fiica Sfântului și Dreptului Iosif, căruia i s-a încredințat Sfânta Fecioară, sub rânduiala și chipul însoțirii.
Iosif a avut patru fii – Iacov, Simeon, Iuda și Iosie – și trei fete – Estera, Marta și Salomi, mama Sfântului Evanghelist Ioan.
Sfântul Ioan a fost martor al botezului Domnului, alături de fratele său, Iacov, și de Sfântul Apostol Petru. S-a învrednicit să contemple Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Tabor, a fost de față la învierea fiicei lui Iair și este alături de Iisus Hristos în patimile de pe Golgota.
Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan i-o încredințează Mântuitorul, aflat pe cruce, pe Maica Sa.
După adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ioan a mers la Efes în călătorie misionară. La ordinul împăratului Domițian (81-96), a fost exilat în insula Patmos, din Marea Egee. Aici Sfântul Ioan a avut o revelație despre vremurile din urmă ale omenirii, cuprinsă în cartea Apocalipsei, care se află între scrierile Noului Testament.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a revenit la Efes, după moartea împăratului, unde a hirotonit episcopi și preoți.
‘Împlinindu-se toți anii lui o sută și câțiva, a ieșit din casa lui Domnos cu cei șapte ucenici ai săi și, mergând la un loc oarecare, le-a poruncit să șadă acolo. Și era spre ziuă. Iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a rugat. După aceea, săpând ucenicii un mormânt în chipul Crucii de lungimea staturei sale, precum le-a poruncit, a zis lui Prohor să meargă la Ierusalim și acolo să petreacă până la sfârșitul său. Învățându-și ucenicii și sărutându-i le-a zis: ‘Trăgând pământul, mama mea, acoperiți-mă’. Și l-au sărutat ucenicii, acoperindu-l până la genunchi. El iar sărutându-i pe ei l-au acoperit până la grumaji, și a pus pe fața lui o basma, și așa l-au sărutat, plângând foarte tare, apoi l-au acoperit cu totul.
Auzind de aceasta, frații din cetate au venit și, dezgropând mormântul, n-au aflat nimic. Plâns-au foarte mult și rugându-se s-au întors în cetate. Apoi, în tot anul, din mormântul lui se arăta praf subțire, în opt zile ale lunii mai, și tămăduiri bolnavilor se dau cu rugăciunea Sfântului Apostol Ioan spre cinstea lui Dumnezeu, celui în Treime lăudat în vecii vecilor. Amin’. (Viețile Sfinților)
* Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost canonizat în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 8 și 9 iulie 2008.
Proclamarea oficială a canonizării a avut loc în 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din București.
Binecredinciosul voievod Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al veacului al XV-lea, probabil în 1481 sau 1482. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveștilor.
Sfântul Neagoe, înrâurit de credința mamei sale, a crescut deprins cu valorile și trăirea creștină. Ctitoria străbunicilor săi, Mănăstirea Bistrița din Oltenia, unde se retrăsese Sfântul Nifon al Constantinopolului, chemat în Țara Românească de voievodul Radu cel Mare, a devenit școală duhovnicească pentru Neagoe.
De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea Evangheliei lui Hristos, dobândind înaltă sporire duhovnicească. Înzestrat cu o adâncă putere de cunoaștere, el și-a agonisit mai toată știința și cultura teologică a vremii sale.
A preluat domnia Țării Românești în anul 1512. A reușit în timpul domniei sale să aducă liniște și prosperitate, într-o vreme când greutățile apăsau asupra țării, ca și asupra Bisericii Ortodoxe din Balcani.
În 1517 cere și obține de la Patriarhia ecumenică canonizarea fostului său învățător, patriarhul Nifon. Pe racla în care au fost așezate moaștele și care se păstrează la Mănăstirea athonită Dionisiu, domnul român este reprezentat închinându-se sfântului.
În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, unde se află și sfintele moaște ale voievodului.
În ziua de 15 ale lunii septembrie, anul mântuirii 1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat la veșnicele locașuri ale lui Dumnezeu, unde a primit cununa cea neveștejită a slavei Sale. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
* Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș (1487 – 30 ianuarie 1554) a fost soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab.
Provenea dintr-un neam ales de despoți sârbi, fiind fata lui Ioan Brancovici al Serbiei. Unchiul său era Mitropolitul Maxim (născut Gheorghe) Brancovici.
Despina s-a căsătorit în anul 1505 cu Neagoe Basarab și au avut șase copii (Theodosie, Stana, Petru, Ioan, Ruxandra, Anghelina), doi fii și o fiică au murit însă la o vârstă mică. După moartea Voievodului Neagoe Basarab, în 1521, fiul lor Theodosie a fost înscăunat ca domn al Țării Românești, dar a fost alungat de Radu de la Afumați și a murit la Constantinopol.
Doamna Despina s-a refugiat în Ardeal împreună cu fiicele sale Stana și Ruxanda, trăind la Sibiu o viață liniștită, sub ocrotirea vărului său, regele Ungariei. La 21 ianuarie 1526, Ruxanda s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, domnul Țării Românești. Peste puțin timp, în același an, Stana s-a măritat cu Ștefaniță Vodă, domn al Moldovei. După moartea lui Ștefăniță (14 ianuarie 1527), Stana revine la Sibiu lângă mama sa și se călugărește luând numele Sofronia. În 1529, după moartea soțului ei Radu, Ruxandra revine și ea la Sibiu, unde rămâne până în 1541, când se căsătorește cu Radu Paisie.
După o scurtă perioadă petrecută la București, Doamna Despina se călugărește în 1545 sub numele de Platonida, întorcându-se la Sibiu unde petrece restul vieții sale.
Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș a fost un protector al artelor, ajutând material la construirea Mănăstirii Krusedol. Împreună cu soțul său, a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș, participând la târnosirea acesteia la 15 august 1517.
În anul 1520 Neagoe Basarab și soția sa au început construcția Schitului Ostrov din Călimănești, aceasta fiind terminată în 1522, după moartea domnului. Monahia Platonida – fosta Despina Milița – a trecut la Domnul la 30 ianuarie 1554.
A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura ‘Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș’ și prăznuirea în ziua de 26 septembrie. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; http://www.crestinortodox.ro; https://calendar.patriarhia.ro; https://doxologia.ro)
