Ortodoxe
Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel; Sf. Ier. Mitrofan, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mironosițe Maria și Marta, surorile dreptului Lazăr
Greco-catolice
Sf. aep. Mitrofan al Constantinopolului; Sf. m. Zotic, Atal, Camasie și Filip din Niculițel
Romano-catolice
Trupul și Sângele Domnului
Sf. Francisc Caracciolo, pr.
Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 4 iunie.
În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt menționați, pe lângă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul roman Dioclețian (284-305). Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia.
După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum (Isaccea), din Dobrogea.
Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfântul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul al XIII-lea, în care au fost așezate moaștele acestor sfinți mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, în anul 1971, luna septembrie, datorită ploilor abundente, pârâul Niculițel a inundat și a scos la lumină o criptă sub vechea temelie a bisericii din secolul al IV-lea, în care se aflau, într-un sicriu comun, moaștele acestor patru sfinți mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie în limba greacă: ‘Martîres tou Hristou’, iar pe peretele opus este scris numele lor: ‘Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos’.
Moaștele acestor sfinți martiri au fost așezate în patru racle de lemn și depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoș din apropiere, unde se păstrează și astăzi, având zi de prăznuire la 4 iunie.
* Sfintele Mironosițe Maria și Marta au fost surorile lui Lazăr, prietenul și unul din primii ucenici ai lui Iisus Hristos, și locuiau în Betania. Lazăr murise de patru zile și a fost înviat de Mântuitorul Hristos înainte de intrarea Sa triumfală în Ierusalim.
După Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh (în ziua Cincizecimii), Lazăr a pornit la vestirea Evangheliei. Cele două surori ale sale l-au însoțit, fiind pururea cu dânsul. Nu se știe în ce loc au trecut în veșnicie Maria și Marta. (surse: vol. Viețile Sfinților; doxologia.ro)
