Ortodoxe
Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea;
Sf. Sfințit Mc. Dorotei, episcopul Tirului
Greco-catolice
Sf. ep. m. Dorotei al Tirului
Romano-catolice
Sf. Bonifaciu, ep. m.
Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970-2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2025, canonizarea sa cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.
Născută pe 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, purta în viața civilă numele Rodica Lazăr. La vârsta de doar 15 ani, în anul 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, de lângă București. După trei ani de viețuire monahală, în 1988, a fost tunsă în monahism, primind numele Teodora.
În anul 2003, simțind chemarea unei vieți mai retrase, s-a retras în singurătate pe Muntele Giumalău, unde a trăit ca pustnică, în aspră nevoință, rugăciune și meditație. În 2007 a primit schima cea mare, luând numele Elisabeta.
Pe 6 iunie 2014, schimonahia Elisabeta, cunoscută anterior ca monahia Teodora, a trecut la Domnul, rămânând în amintirea celor care au cunoscut-o drept o nevoitoare smerită și luminată, pustnică a Muntelui Giumalău.
* Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei a fost episcop al Tirului, în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).
Din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor, ierarhul Dorotei și-a lăsat scaunul episcopal și s-a ascuns prin locuri neștiute. S-a reîntors la scaunul său odată cu venirea la conducerea imperiului a Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), care a permis libertatea tuturor religiilor în Imperiul Roman, punând capăt persecuțiilor sângeroase îndurate de creștini.
În timpul prigonirilor anticreștine ordonate de Iulian Apostatul (361-363), din nou s-a dat la o parte din calea urgiei, potrivit spuselor Mântuitorului Hristos, care îndeamnă să nu se lase omul în primejdii de bună voie, de la prigonitori, ci să fugă de ele: ‘Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă’ (Matei 10, 23).
Atunci a mers în Tracia, dar nici acolo n-a scăpat de slujitorii de idoli, chemându-l Dumnezeu la cununa mucenicească. A fost prins în cetatea Diopolin, unde, suferind multe bătăi și răbdând diferite pătimiri, și-a dat în astfel de munci fericitul său suflet, în mâinile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte bătrân, căci avea de la nașterea sa o sută și șapte ani.
‘A lăsat după sine diferite scrieri folositoare Bisericii, în limba greacă și latină, pentru că era bine iscusit în amândouă limbile acestea, fiind bărbat desăvârșit în înțelepciunea cea duhovnicească, atât cea dinlăuntru, cât și cea dinafară. El a scris viețile proorocești și apostolești și alte cuvinte folositoare și tâlcuiri. Iar acum, fiind însuși scris în cartea vieții, se sălășluiește cu acei sfinți, ale căror vieți le-a scris’. (sursă: https://calendar.patriarhia.ro; vol. ‘Viețile Sfinților’)
