Ortodoxe
Sf. Preot Mucenic Alexandru din Basarabia; Sf. Ier. Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului, și Miron, episcopul Cretei
Greco-catolice
Sf. ep. m. Emilian; Sf. Dominic
Romano-catolice
Sf. Dominic, pr.
Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia a fost canonizat în anul 2024 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar proclamarea canonizării a avut loc în data de 4 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării Centenarului Patriarhiei Române.
Sfântul Mucenic Alexandru din Basarabia s-a născut în 14 aprilie 1861, într-o familie de preot și a devenit el însuși preot la Biserica ‘Aleksandr Nevski’ din Călărași-sat, în Republica Moldova de azi. A crescut doi copii adoptivi, pe Vsevolod și pe Margareta.
Între 1903 și 1925 a fost președintele Congresului Eparhial, iar în 1917 a devenit singurul reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării. În această calitate, în 27 martie 1918, a votat pentru unirea provinciei cu țara-mamă, România. Ulterior, a fost desemnat membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare.
După anexarea Basarabiei de Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, a rămas alături de enoriași, chiar dacă restul familiei s-a refugiat peste Prut.
A fost arestat și condamnat pentru activitate contrarevoluționară și dușmănoasă față de Uniunea Sovietică. A recunoscut în fața anchetatorilor că nu agrea revoluția bolșevică și nici faptul că, înainte de Unire, românii nu-și puteau folosi limba maternă în cult.
A fost deportat la Kazan, Tatarstanul de azi, unde a decedat curând, în ziua de 7 august 1941.
* Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, episcop al Cizicului, a trăit în timpul împăratului iconoclast (luptător împotriva sfintelor icoane) Leon Armeanul (813-820). De multe ori a fost silit pentru a renunța la cinstirea icoanelor, dar nu s-a supus, urmând calea Sfinților Părinți.
‘Pentru aceea, a suferit foarte multe chinuri și supărări de la eretici și pe toate le răbda cu bucurie. El avea nădejdea că pentru necazurile cele vremelnice va dobândi bunătățile cele veșnice; și astfel, prin grele pătimiri și prin rele chinuri fiind strâmtorat, în surghiun a adormit întru Domnul și s-a încununat cu cununa mărturisirii’.
* Sfântul Ierarh Miron, Episcopul Cretei, s-a născut în satul Avrachi din insula Creta (Marea Mediterană). A fost un om gospodar, lucrător de pământ, de o rară bunătate și blândețe, milostiv și iubitor de Dumnezeu. Odată a prins niște hoți pe aria sa, care își umpluseră sacii și încercau să-i ridice pe umeri. În loc să-i izgonească sau să le facă vreun alt rău, Miron i-a ajutat să ridice sacii și să plece cu ei, spunându-le să nu spună la nimeni nimic.
Dumnezeu nu a trecut cu vederea bunătatea sufletească a cuviosului Miron. Pentru aceste daruri alese a fost sfințit preot în vremea împăratului Deciu (249-251).
După încetarea prigoanei acestuia s-a învrednicit și de Episcopia Cretei, unde, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu, a păstorit până la adânci bătrâneți. A trecut la cele veșnice la vârsta de 110 ani. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://doxologia.ro; https://calendar.patriarhia.ro)
