Ortodoxe
Sf. Mc. Nicandru și Marcian;
Aducerea moaștelor Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat
(Începutul Postului Sf. Ap. Petru și Pavel. Dezlegare la pește)
Greco-catolice
Aducerea moaștelor Sf. Teodor Stratilat. Începe Postul Sf. ap. Petru și Pavel
Romano-catolice
Sf. Medard, ep.
Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 8 iunie.
Acești doi sfinți mucenici au fost ostași în armata romană și își îndeplineau serviciul militar în cetatea Durostorum (Silistra de astăzi), în provincia romană Moesia Inferior. În timpul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perșilor, în anul 298, împărații Dioclețian (284-305) și Galeriu (305-311) au hotărât să-i îndepărteze din armata romană pe creștini.
În cetatea Durostorum au mărturisit atunci pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos și au suferit moarte martirică doi ostași din armată romană: Marcian și Nicandru. Aflându-se că sunt creștini și recunoscând ei înșiși acest lucru, au fost închiși și îndemnați să apostazieze și să jertfească zeilor.
Sfinții Nicandru și Marcian au fost omorâți pentru credință, în cetatea Durostorum, în data de 8 iunie 303.
* Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este pomenit în calendarul creștin ortodox la 8 februarie. În ziua de 8 iunie este sărbătorită aducerea sfintelor sale moaște din cetatea Heracleea în Evhaita, patria sa.
‘Pentru că așa a poruncit el slugii sale, care privea la pătimirea sa și căreia i-a zis: ‘Trupul meu să-l pui în Evhaita, în stăpânirea strămoșilor lui’ ‘. (Viețile Sfinților)
Astăzi se face pomenire de minunea făcută de icoana Sfântului Teodor despre care mărturisesc Sfântul Anastasie Sinaitul și Sfântul Ioan Damaschin.
În apropierea Damascului, se afla un loc numit Carsat, unde era biserica marelui Sfânt Mucenic Teodor Stratilat. Locul a fost luat în stăpânire de turci și au început să locuiască acolo, chiar și în biserică, unde și-au adus și animalele, femeile și copii, întinând-o cu toate necurățiile.
Pe un perete al lăcașului era pictat chipul Sfântului Mucenic Teodor și, într-o zi oarecare, unul dintre ei a luat un arc și o săgeată și, întinzând arcul, a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului și îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu.
Văzând această minune, s-au mirat, însă n-au ieșit din biserică, ci au locuit mai departe în ea. Acolo erau douăzeci de bărbați cu femeile și copiii lor și în puține zile toți au pierit cu moarte năprasnică, fiind loviți fără de veste; iar cei ce locuiau afară din biserică au rămas sănătoși în acea vreme.
Cuviosul Anastasie Sinaitul spunea despre această icoană că a văzut-o și purta semnul sângelui ce cursese din rană. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; doxologia.ro)
