Sărbătorile zilei din 10 Decembrie 2024 – Sf. Mc. Mina, Ermoghen şi Evgraf
Ortodoxe
Sf. Mc. Mina, Ermoghen şi Evgraf
Greco-catolice
Sf. m. Mina, Ermogen şi Eugraf; Fer. Anton Durcovici
Romano-catolice
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Sf. Fecioară Maria de la Loreto; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Cei trei Sfinţi Mucenici au trăit în timpul împăratului roman Maximian Daia (305-313), în perioada persecuţiilor împotriva creştinilor.
Sfântul Mina era din Atena, un erudit şi orator, care îşi păstra ascunsă credinţa în Hristos. În urma unor tulburări care au izbucnit în oraşul egiptean Alexandria pe fondul creşterii numărului celor care îmbrăţişau religia creştină, împăratul a decis să trimită acolo un om de încredere al său, alegându-l pe Sfântul Mucenic Mina.
Sfântul mucenic a pus capăt certurilor din oraş dintre creştini şi cei de alte credinţe, fără prea multă osteneală. A împăcat amândouă părţile, dispunând ca fără de restricţii să-şi ţină fiecare credinţa sa. Apoi a pus ordine în administraţia cetăţii şi a informat despre aceasta pe cel care l-a trimis în Alexandria.
După aceea, Sfântul Mina s-a gândit că fiind atât de cunoscut în acea lume nesigură, pentru a le da încredere oamenilor să se apropie de Hristos este momentul să mărturisească credinţa creştină.
A gândit să-şi mărturisească credinţa sa în Hristos, pe care o ascundea şi s-o aducă întru arătare tuturor, ca să se facă şi altora chip de dreaptă credinţă şi pricinuitor de mântuire, adică să iasă la nevoinţa mucenicească. Căci zicea întru sine: ‘Dacă într-altă vreme voi vrea să mă dau spre munci, apoi numai eu singur mă voi încununa, iar acum pot şi pe alţii să-i duc către încununare’. Deci, a început la arătare a lăuda numele lui Iisus Hristos şi a învăţa sfânta credinţă, încredinţând nu numai cu cuvintele pe cei necredincioşi, ci şi cu lucrurile; căci i se dăduse lui darul dintru înălţime a vindeca neputinţele, prin chemarea numelui lui Hristos şi prin semnul Sfintei Cruci”. (Vieţile Sfinţilor)
Desigur că acest fapt s-a aflat, căci clevetitorii „fiind fii ai întunericului ce urau lumina, nerăbdând a vedea batjocorirea zeilor lor şi defăimarea praznicelor celor urâte, au trimis în taină la împărat, vestindu-i toate cele ce făcea Mina, că şi el crede în Galileanul Cel răstignit şi pe tot poporul Alexandriei l-a răzvrătit cu aceeaşi credinţă, iar acum a pustiit capiştele zeilor celor vechi”. (Vieţile Sfinţilor)
Maximian a trimis în Alexandria un alt demnitar, Ermoghen, atenian de neam cum era şi Sfântul Mina, cu misiunea de a-l convinge pe acesta să apostazieze sau, în caz contrar, să-l ucidă.
Sfântul Mina nu s-a lepădat de Hristos, astfel că a fost supus la torturi cumplite, pe care îndurându-le cu bărbăţie a reuşit să-l impresioneze pe Ermoghen, care s-a botezat şi el.
Sfântul Mucenic Mina şi Sfântul Mucenic Ermoghen au fost ucişi împreună cu notarul Sfântului Mina, Sfântul Evgraf, care L-a mărturisit şi el cu îndrăzneală pe Hristos. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
