Sărbătorile zilei din 12 Decembrie 2024 – Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni
Ortodoxe
Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni
Greco-catolice
Sf. ep. Spiridon al Trimitundei
Romano-catolice
Sf. Fecioară Maria de la Guadalupe; Ss. Epimah şi Alexandru, m.
Sfântul Spiridon s-a născut din părinţi simpli, „era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa”. (Vieţile Sfinţilor)
În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, şi-a întemeiat familie şi a avut copii. „El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini”. (Vieţile Sfinţilor)
Nu după mulţi ani, murindu-i soţia, slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. Şi atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul.
Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, din Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337).
Sfântul Spiridon a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, mărturisind credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, împotriva ereziei lui Arie.
Cuvântarea ţinută în faţa adunării de ierarhi a fost întărită de gestul său minunat: a luat o cărămidă şi, făcând asupra ei semnul crucii cu mâna dreaptă, a strâns-o în cealaltă mână şi din cărămidă s-au văzut ieşind: focul, care s-a ridicat în văzduh, apa, care a curs pe pământ şi în mâna Sfântului Spiridon a rămas lutul, închipuindu-se astfel, prin mijlocirea celor create, adevărul despre Sfânta Treime, cea într-o fiinţă.
Despre Sfântul Spiridon se arată că era foarte atent la cuvintele Sfintei Scripturi, neschimbând niciun cuvânt din cele scrise în cărţile sfinte, care păstrau adevărul.
Odată, s-a întâmplat ca în mijlocul unui sinod local, la care participau şi Sfântul Spiridon, şi episcopul Trifilie, cel din urmă, cunoscut ca un mare cărturar, a fost rugat de ierarhii participanţi ca să spună un cuvânt de învăţătură. Şi ţinând o cuvântare a ajuns la cuvintele lui Hristos spuse către slăbănog: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Marcu, 2, 11). Dar Trifilie nu a spus aşa, ci în loc de pat a zis culcuş, adică: „Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău”.
Auzind Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a întrebat pe vorbitor dacă se socoteşte mai bun decât Hristos, de se ruşinează de cuvintele Lui.
„Atâta dar şi mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, încât în vremea secerişului, în arşiţa soarelui, sfântul său cap se arăta plin de rouă răcoroasă, ce se pogora de sus, care lucru s-a arătat în anul cel din urmă al vieţii sale. Căci ieşind împreună cu secerătorii la seceriş – pentru că era smerit şi lucra cu mâinile sale, nemândrindu-se de înălţimea dregătoriei – şi secerând holda sa, deodată, în ceasul cel mai cumplit al arşiţei, s-a rourat capul lui, precum odinioară lâna lui Ghedeon; de care lucru toţi s-au minunat şi s-au mirat”. (Vieţile Sfinţilor)
După aceasta toţi perii capului său s-au schimbat, unii s-au făcut galbeni, alţii negri, iar alţii albi; singur Dumnezeu ştie pentru ce s-a făcut aceea şi ce însemna. Iar sfântul, pipăind capul cu mâna sa cea dreaptă, a spus celor ce erau acolo, cum că s-a apropiat vremea despărţirii sale de trup şi-i povăţuia pe toţi la fapte bune, dar mai mult spre dragostea lui Dumnezeu şi către aproapele.
Trecând nu multe zile, sfântul şi dreptul său suflet l-a dat în mâinile Domnului său, Căruia cu adâncă cuvioşie şi cu dreptate i-a slujit toată viaţa sa; apoi a fost îngropat cu slavă în biserica Sfinţilor Apostoli, în Trimitunda.
Astăzi, sfintele sale moaşte se află în biserica ce i-a fost închinată din insula Corfu, unde Sfântul este mult cinstit pentru marile minunile care nu încetează. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
