Sărbătorile zilei din 4 august 2024 – Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil
Ortodoxe
Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil
Greco-catolice
Cei 7 tineri m. din Efes; Sf. cuv. m. Evdochia; Sf. Ioan Maria Vianney
Romano-catolice
Sf. Ioan Maria Vianney, pr.
În timpul unor ceremonii de cinstire a zeilor, organizate la Efes, în vremea împăratului roman Deciu (249-251), s-a cerut ca toți creștinii să fie prinși și să fie siliți să aducă jertfe idolești.
‘Deci, credincioșii erau căutați pretutindeni. Ei erau trași din case și din peșteri, și închiși, ducându-i cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Toți creștinii care erau fricoși și mici la suflet, temându-se de munci, cădeau din credință și se închinau idolilor înaintea poporului. Auzind și văzând acest lucru, ceilalți creștini se tânguiau cu sufletele și plângeau pentru cei ce cădeau de la Hristos și alunecau la închinare de idoli. Iar cei ce erau tari în credință și mari la suflet, aceia se dădeau fără temere la toate chinurile, suferind diferite morți, punându-și astfel cu bărbăție sufletele pentru Domnul și Mântuitorul lumii’. (Viețile Sfinților)
‘Atât de mulți erau cei munciți, încât din trupurile lor cele chinuite și zdrobite, sângele curgea ca apa, adăpând pământul; iar trupurile celor uciși, chinuitorii le aruncau pe unele în gunoi, pe altele, pe lângă drumuri, pe altele le spânzurau pe ziduri împrejurul cetății, iar capetele lor le puneau înfipte în pari înaintea porților cetății’. (Viețile Sfinților)
Cei șapte tinerii creștini din Efes, Maximilian, fiul eparhului cetății Efesului, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin, toți din familii bogate, petreceau atunci mult timp în rugăciune și în postiri, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor și prin păzirea curăției.
Făcând ei așa, s-au găsit oarecare denunțători, ‘pentru că în vremea aceea fiecare pândea pe prietenul său, să vadă care se ruga lui Dumnezeu. Deci, se dădeau la moarte frate pe frate, tată pe fiu, fiul pe tată, și fiecare nu-l tăinuia pe aproapele lui, dacă se afla rugându-se lui Hristos’.
Mergând acești pânditori la asupritor, i-au spus: ‘Împărate, în veci să trăiești! Tu chemi pe cei ce sunt departe și îi silești la jertfe, iar cei ce sunt aproape de tine aceia nu bagă în seamă stăpânirea ta cea împărătească și poruncile tale nu le ascultă, ci le hulesc și se țin de creștineasca credință’. (Viețile Sfinților)
Sfinții șapte tineri au fost prinși și pentru că nu au vrut să participe la cultul păgân au fost duși în fața împăratului, care i-a eliberat, impresionat fiind de tinerețea acestora.
După o vreme însă a întrebat de ei, și a aflat că stăteau într-o peșteră a cărei ieșire a poruncit să fie astupată cu pietre mari, în timp ce tinerii erau căzuți într-un somn ca de moarte.
În timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450), la multă vreme după această întâmplare, zidul care astupa gura peșterii a fost stricat iar cei șapte tineri au revenit la viață ca treziți din somn.
Faptul a fost descoperit și a adus în uimire toată cetatea, însuși împăratul Teodosie a venit de la Constantinopol să-i vadă, iar aceasta s-a petrecut pe fondul tulburărilor provocate în Biserică de ereziile apărute în primele secole ale creștinismului, și mai mult, în această perioadă, de erezia nestoriană.
Întâmplarea din marea cetate a Efesului a venit ca o luminare și întărire în acele vremuri tulburi.
Tinerii au mai trăit șapte zile după care plecându-și iar capetele la pământ și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. (sursă: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com)
