Sărbătorile zilei din 8 octombrie 2024 – Sf. Cuv. Pelaghia şi Taisia
Ortodoxe
Sf. Cuv. Pelaghia şi Taisia
Greco-catolice
Sf. cuv. Pelaghia
Romano-catolice
Ss. Ioan Calabria, pr.; Pelagia, fc. m.
În Antiohia, Arhiepiscopul cetăţii a chemat, pentru oarecare trebuinţe bisericeşti, opt episcopi, din cetăţile din jur. Între aceştia se găsea şi Sfântul Non, bărbat minunat şi desăvârşit călugăr, „care pentru viaţa cea îmbunătăţită fusese luat la episcopie, de la mănăstirea care se numeşte Tavenisiot”. (Vieţile Sfinţilor)
Când s-au adunat episcopii în biserica Sfântului Mucenic Iulian au voit ca să audă de la Non cuvânt de învăţătură şi au şezut toţi lângă uşile bisericii, iar Non a început a grăi învăţându-i cele ce erau de folos pentru mântuire.
„Şi minunându-se toţi de sfânta lui învăţătură, iată că, pe lângă uşile bisericii, apăru o femeie din cele necredincioase, care era vestită în toată Antiohia pentru desfrâul ei”. (Vieţile Sfinţilor)
„Femeia era îmbrăcată cu haine de mare preţ, împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, iar împrejurul ei mergeau mulţime de fecioare şi de tineri, îmbrăcaţi frumos şi purtând brăţări de aur. Şi faţa ei era atât de frumoasă, încât oamenii mireni nu se puteau sătura cu vederea frumuseţii ei”. (Vieţile Sfinţilor)
Aceasta era Margareta, numele cel dintâi al celei care va fi Sfânta Pelaghia, iar fericitul Non, privea cu tot dinadinsul spre dânsa, până ce a trecut din dreptul privirii lor.
„Cu adevărat, eu am învăţat mult de la dânsa”, spunea episcopul Non, „că pe această femeie Domnul o va pune la înfricoşata Sa judecată şi o dată cu dânsa vom fi judecaţi şi noi. Pentru că ce socotiţi? Câte ceasuri a zăbovit acea femeie în cămara sa, spălându-se, îmbrăcându-se şi îmbodobindu-se în multe feluri, uitându-se în oglindă şi având toată grija ca să se arate mai frumoasă decât toate femeile înaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, având în ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne îngrijim să ne împodobim sufletul nostru ticălos care este cu totul necurat, gol şi plin de ruşine, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei şi să-l îmbrăcăm cu podoaba faptelor bune, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu şi să nu fie ruşinat şi lepădat în vremea nunţii Mirelui”. (Vieţile Sfinţilor)
Trecând ziua în care s-a făcut văzută de episcopul Non, a doua zi, după Sfânta Liturghie, în timpul în care episcopul vorbea din nou mulţimii, Dumnezeu a făcut să intre în biserică şi Margareta, ea care niciodată nu intrase în biserică şi nici nu şi-a adus vreodată aminte de păcatele sale.
Auzind cuvintele ierarhului, a început să verse pâraie de lacrimi, înţelegând frica de Dumnezeu şi faptul că acela spune adevărul. A căzut la picioarele episcopului Non, rugându-l să o călăuzească spre mântuire.
A primit botezul creştin şi după opt zile a plecat din Antiohia la Ierusalim, îmbrăcată cu o haină veche, după ce toate averile sale au fost împărţite săracilor, orfanilor şi neputincioşilor. Pe toate slugile şi slujnicele sale, le-a eliberat, dând fiecăruia destul aur şi argint şi le-a spus: „Eu, fiilor, vă eliberez din vremelnicele slujbe, iar voi să vă sârguiţi să vă eliberaţi din robia acestei deşarte lumi plină de păcate. Ca, precum în lumea aceasta am petrecut împreună, aşa să ne învrednicim a fi împreună şi în viaţa cea fericită”. (Vieţile Sfinţilor)
În preajma Ierusalimului, pe muntele Eleonului, Sfânta şi-a zidit o chilie, fără uşă, numai cu o mică fereastră, unde a trăit până la sfârşitul zilelor sale. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
