Academicianul Mircea Martin, reputat critic literar, eseist, editor şi profesor universitar, a primit joi seară, la Palatul Elisabeta, Premiul Cantemir.
Distincţia a fost acordată în cadrul unui eveniment găzduit de Principele Radu, dedicat celui de-al VII-lea Colocviu Regal, desfăşurat în Capitală, şi decernării celui de al XI-lea Premiu Cantemir.
În cuvântul său, ASR Radu a evidenţiat cu acest prilej importanţa organizării Colocviului Regal şi a decernării Premiului Cantemir şi a salutat participarea Academia Română în acest proiect.
„Sper din toată inima ca lucrările să continue anual şi sunt foarte încurajat de faptul că Academia Română s-a ataşat acestei idei, uneori direct, alteori indirect, în propriile ei proiecte anuale, iar Academia Europeea este, de asemenea, într-o intersecţie instituţională cu proiectele noastre, ceea ce mă face să cred că în anii viitori nu va fi doar un mâine pentru colocviu, dar şi pentru Premiul Cantemir. (…) Sunt fericit că generaţia noastră poate să ducă mai departe legătura dintre spiritul românesc şi Coroană, pe care cei aflaţi azi pe pereţii Palatului, ca un fel de icoane, au făcut-o să dureze, să se consolideze de-a lungul a trei secole consecutive”, a transmis Principele Radu.
Mircea Martin a caracterizat o „surpriză colosală” primirea acestui premiu.
„E o surpriză colosală. (…) Legătura mea cu ‘prinţul serenisim al culturii române’ nu există în mod direct. Poate doar în spirit să mă unească pe mine moştenirea sa, şi anume credinţa şi efortul depuse în virtutea acestei credinţe că, aşa cum spunea un inamic al familiei sale, un cunoscut cronicar, ‘nasc şi la Moldova oameni’, nasc şi în România oameni. Această convingere, transformată în credinţă este, probabil, la baza a tot ceea ce am scris şi am făcut”, a spus academicianul.
Criticul a subliniat că a crezut întotdeauna în afirmaţia lui George Călinescu, acela care afirma că „fiecare naţie e îndreptăţită să spere că de la locul său terestru va putea rosti adevărurile universale”. „Am crezut de la bun început de când am găsit această frază că este adevărată şi că noi, intelectualii acestei naţiuni marginale, trebuie să facem tot ce putem ca să înscriem cultura română şi naţiunea română într-o ordine a Europei şi a lumii”, a adăugat Mircea Martin.
***
Născut în 1940 la Reşiţa, Mircea Martin este profesor universitar doctor emerit, şef al catedrei de Teoria Literaturii a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Cariera sa a fost marcată de întâlnirea cu Marcel Raymond şi de contactul cu Grupul de la Geneva, direct din 1972. Prin intermediul lui Raymond cunoaşte o serie de mari profesori şi critici, cu care o purtat o corespondenţă edificatoare: Jean Rousset, Jean Starobinski, Georges Poulet, Jean-Pierre Richard, J. Hillis Miller etc. Stagii la University of California, Irvine (Fulbright, 1995) şi la Universitatea din Konstanz (bursă DAAD, 2001).
Anticipând, intuitiv, reperele elaborate de „Şcoala de la Geneva” sub numele de „critică a conştiinţei”, a practicat încă din anii ’60 o critică de identificare, fiind apoi receptiv la „reader response theory” a lui Wolfgang Iser, precum şi la deconstructivism, manifestând în mod constant nevoia de sincronizare cu evoluţia ştiinţelor umane din Occident.
Pledează pentru alianţa dintre filosofie şi critică, pe care o consideră absolut necesară în exersarea unei critici bazate pe rigoare şi profunzime conceptuală.
A produs în spaţiul literaturii din România o schimbare majoră a direcţiei critice, dinspre literar spre cultural.
Preocuparea pentru cultura naţională şi relaţiile ei cu marile culturi occidentale l-a condus la anticiparea teoriei „complexului cultural”, formulată în volumul „G. Călinescu şi complexele literaturii române” din 1981.
A fondat Centrul Interdisciplinar de Studii şi Cercetări Europene şi Româneşti „Tudor Vianu” de la Facultatea de Litere din Bucureşti, a condus Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România, a coordonat conferinţele Catedrei de Teoria Literaturii şi, între anii 1983 şi 1989, a Cenaclul „Universitas”.
A coordonat programe la editurile Univers, Paralela 45 şi Art, precum şi revistele Cuvântul şi Euresis.
***
Academia Română coordonează în 2024-2025 o serie de reuniuni academice şi culturale la care participă numeroase instituţii româneşti şi parteneri din străinătate. Tema generală este „Proiectul naţional românesc în orizontul secolului 21: reinterpretări şi reevaluări la centenarul publicării lucrării Istoria civilizaţiei române moderne de Eugen Lovinescu”. Pe 28-30 martie 2025, la Bucureşti, seria se va încheia cu o conferinţă internaţională.
Colocviul Regal VII se alătură acestui efort naţional şi explorează istoria ideilor şi practicilor sincronismelor în România.
Cu tema „Sincronisme. România şi Europa”, Colocviu Regal se desfăşoară în ziua de 23 octombrie la Casa Filipescu-Cesianu şi este organizat de Asociaţia „Orbis Tertius”, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Muzeul Municipiului Bucureşti.
Cele patru sesiuni ale colocviului au abordat mai multe perioade istorice şi, în contextul lor, mai multe clase de variaţiuni ale paradigmei sincronismului. Astfel, vor fi discutate concepte consacrate ca sincronismul şi protocronismul, precum şi unele strâns legate, dar încă insuficient teoretizate.
***
Colocviile Regale, care omagiază memoria şi spiritul principilor luminaţi Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir, au fost iniţiate de Sorin Antohi în 2017, în tradiţia unei serii de reuniuni desfăşurate sub auspiciile Familiei Regale (inclusiv conferinţe şi colocvii ţinute la Sinaia, Oxford, Iaşi, Bucureşti). Colocviile Regale au primit în 2018 Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Radu, Principele Consort.
Premiul Anual Cantemir / The Cantemir Annual Award continuă The Cantemir Prize, atribuit în 2010-2012 ca parte a activităţilor care au condus la înfiinţarea unui Cantemir Institute la Universitatea Oxford (2011-2013).
Distincţiile au fost decernate până acum următorilor savanţi, mai întîi pentru cărţi publicate în anul anterior: I. Ştefan Lemny ((Biblioteca Naţională a Franţei) – 2010, II. Alison Ashford (University of Sydney) şi Philippa Levine (University of Texas, Austin) – 2011, III. Martin Dodge, Chris Perkins (ambii de la University of Manchester) şi Rob Kitchin (National University of Ireland, Maynooth) – 2012; apoi pentru întreaga activitate: IV. Moshe Idel (Universitatea Ebraică din Ierusalim) – 2017, V. Gregory Claeys (Royal Holloway, University of London) – 2018, VI. Jörn Rüsen (preşedinte emerit, Kulturwissenschaftliches Institut, Essen) – 2019, VII. Alexandru Zub (2020), VIII Virgil Nemoianu – 2021, IX. Sorin Alexandrescu – 2022, X. Sir Vernon Bogdanor ( reputat constituţionalist britanic) -2023. AGERPRES/(AS – autor: Daniel Popescu, )
Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO
