Sesiunea comemorativă ‘Ion și Alexandru Lapedatu – 150 de ani de la naștere’ are loc luni, în Aula Academiei Române, eveniment care rememorează contribuția celor două ilustre personalități la dezvoltarea culturii și economiei românești.
Vor susține alocuțiuni prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și directorul general al Bibliotecii Academiei; acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României; prof. univ. Ioan Opriș, istoric; prof. dr. Cezar Boghici, fost director al Colegiului Național ‘Andrei Șaguna’ din Brașov și Ioana Wild, președinta Fundației Lapedatu și nepoată a lui Ion I. Lapedatu. Participă acad. Marius Andruh, președintele Academiei Române.
Sesiunea comemorativă va începe de la ora 11:00, intrarea fiind liberă.
Evenimentul – organizat de Academia Română, în parteneriat cu Fundația Lapedatu – deschide seria de manifestări dedicate celor două remarcabile personalități, organizate luni și marți de Fundația Lapedatu, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a României și cu Fundația Academia Civică.
***
Ion și Alexandru Lapedatu, unii dintre cei mai prestigioși intelectuali ai spațiului românesc de la începutul secolului XX, membri ai Academiei Române, au avut o contribuție esențială la constituirea României moderne, la consolidarea vieții politice și la crearea instituțiilor statului.
Frații gemeni Ion și Alexandru Lapedatu s-au născut la 14 septembrie 1876 în Cernatu Săcelelor. La un an și jumătate au rămas orfani de tată, profesor la Colegiul ‘Andrei Șaguna’ din Brașov. Elevi ai aceleiași școli, frații au avut evoluții profesionale diferite: Ion a studiat economia la Brașov și Budapesta, Alexandru, istoria la București.
* După finalizarea studiilor la Universitatea din Budapesta, Ion I. Lapedatu a fost numit al doilea secretar al Asociațiunii Transilvane pentru Limba Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), ulterior, secretar și director la banca ‘Ardeleana’ din Orăștie; a fost directorul Băncii de Asigurare din Sibiu, prima instituție de acest fel a românilor transilvăneni, la a cărei înființare a avut un rol hotărâtor; a deținut și funcția de secretar al ‘Solidarității’ – federala băncilor române din Transilvania.
A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și la alcătuirea Consiliului Dirigent al Transilvaniei ca secretar al Resortului Financiar. Renumit specialist în probleme economico-financiare, a fost delegat al guvernului român la Conferința financiară internațională de la Bruxelles, membru al delegației române pentru lichidarea datoriilor postbelice de la Budapesta, delegat în Comisia reparațiilor de la Paris. A fost în mai multe rânduri deputat și senator, iar între 1926-1927, ministru de Finanțe.
Profesor la Catedra de Economie și finanțe a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj, a elaborat cursul dedicat noțiunilor fundamentale de știința finanțelor și numeroase studii consacrate sistemului bancar și problemelor monetare. În 1928 a fost ales director al Băncii Naționale a României, ulterior viceguvernator, iar între 1944 – 1945, guvernator.
A devenit membru de onoare al Academiei Române în anul 1936. Odată cu schimbarea regimului politic, a fost exclus din Academie și supravegheat continuu de Securitate până la finalul vieții, în 1951.
* Licențiat în istorie și geografie al Universității din București, Alexandru I. Lapedatu și-a început cariera la Biblioteca Academiei Române, la Secția manuscrise. Un an mai târziu, a fost desemnat secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice și al Comisiei Istorice a României, calitate în care a redactat ‘Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice’.
Împreună cu Ioan Lupaș, a fondat Institutul de Istorie Națională din Cluj în anul 1920, la conducerea căruia s-a aflat până în 1938. Între 1920-1923 a făcut parte din Comisia pentru organizarea muzeelor din Transilvania. Istoric de vocație, a îndrumat timp de aproape douăzeci de ani generații de studenți ai Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.
S-a remarcat drept unul dintre cei mai activi oameni politici de la începutul secolului trecut, participând la Conferințele de Pace de la Paris și de la Geneva, în calitate de consilier al delegației române; a fost ales, în mai multe rânduri, senator și președinte al Senatului între 1936 -1937.
Activitatea sa de ministru al Cultelor și Artelor în patru guvernele liberale a însemnat instituirea premiilor pentru literatură, fondarea Teatrului de Vest din Oradea, reorganizarea teatrelor din Cluj și Iași, reorganizarea unor muzee din întreaga țară și o contribuție esențială la crearea Școlii de Arte Frumoase de la Cluj; a fost ministru ad-interim la Muncă, Cooperație și Asigurări Sociale.
A coordonat activitatea Arhivelor Statului din funcția de director general.
Membru marcat al Academiei Române, a făcut parte din conducerea prestigiosului for în calitate de președinte, vicepreședinte și secretar general până în 1948, când regimul comunist l-a exclus din Academie. În noaptea de 4/5 mai 1950, a fost arestat și întemnițat la Sighet împreună cu alți demnitari din perioada interbelică, unde, după aproape patru luni de detenție, a încetat din viață.
