Expoziţia „One Eye Laughing, the Other Crying. Art From Romania in the Ovidiu Şandor Collection/ „Un ochi râde, altul plânge. Arta românească în colecţia Ovidiu Şandor”, parte din Sezonul România-Polonia 2024-2025, care a fost deschisă vineri la Centrul Internaţional pentru Cultură din Cracovia în prezenţa unui public numeros, „spune povestea ţării şi a artiştilor săi în secolul XX, o istorie a violenţei, a opresiunii, a tăcerii, a lipsei de libertate de expresie şi circulaţie. Arta creatorilor români contemporani se luptă cu umbra secolului XX”, a declarat la vernisaj Liviu Jicman, preşedintele Institutului Cultural Român.
Eveniment major al Sezonului cultural
„Este unul dintre evenimentele majore ale Sezonului, prezentând publicului polonez una dintre cele mai interesante colecţii private de artă din Europa Centrală, atât prin diversitatea sa, cât şi prin valoarea pieselor prezentate, dar mai ales prin istoria pe care ambele noastre popoare o împărtăşesc. Expoziţia este concepută ca o ilustrare cu o bogăţie aparte a artei României din ultimul secol, începând cu clasicii avangardei de la începutul secolului XX, până la cei mai importanţi artişti contemporani”, a afirmat Liviu Jicman.
Fiind o expoziţie cu caracter special, dincolo de valoarea artistică, după cum a spus preşedintele ICR, aceasta „ilustrează fragmente ale unor destine umane care răzbat prin lucrări, oferind un portret colectiv al românilor din secolul trecut şi transmiţând un puternic mesaj. Expoziţia spune povestea ţării şi a artiştilor săi în secolul XX, o istorie a violenţei, a opresiunii, a tăcerii, a lipsei de libertate de expresie şi circulaţie, a lipsei de perspectivă şi umanitate a mediului în care se mişcă artistul şi care marchează destinul şi arta. Toate aceste elemente sunt lecţii de istorie cu consecinţe foarte vii şi tangibile şi astăzi. Artiştii români contemporani, chiar şi din poziţia de cetăţeni universali, se confruntă în continuare cu experienţa secolului XX, arta lor se luptă cu umbra acestuia. Ele nu reprezintă un trecut închis deja în istorie, ele sunt prezente şi trăim încă printre ele, cărămizi şubrede şi toxice pe care încă suntem nevoiţi să le construim, rămase ca nişte mine pe nişte teritorii pe care altădată s-au dat războaie. Privim azi o istorie care pare să reînvie şi să se repete, dar pe care cu singuranţă nu dorim să o retrăim”.
La vernisaj, curatoarea Monika Rydiger a punctat: „Expoziţia arată arta ultimilor 100 de ani, începând de la avangardele secolului XX până la biografiile de până în ziua de astăzi, împletite într-o istorie dramatică şi complexă a României. Această abordare biografică a naraţiunii ne-a permis să ne concentrăm la câteva personalităţi importante. Expoziţia vorbeşte de la sine în această privinţă”.
„Povestim despre oameni, care au fost puşi în faţa unor alegeri şi dileme legate de o istorie dramatică. În principiu, rămânem într-o convenţie cronologică, dar pe care o rupem pe ici colo, cred că vă vom surprinde cu prima parte a expoziţiei care creează o ciocnire între artişti”, a subliniat Rydiger.
Titlul – ghid pentru expoziţie
„Alegând acest titlu, am vrut să vă atragem atenţia asupra unui aspect specific românesc, este acel râs printre lacrimi, care pentru români este un mechanism de creere a unei distanţe şi a unei împăcări cu soarta, le permite să evite patosul şi o suferinţă epatantă. E o abordare a vieţii plină de comic, Dadaism, pe care românii o numesc ‘râşu’ plânsu’. Puteţi lua aceste cuvinte ca un ghid pentru această expoziţie”, a explicat Łukasz Galusek, co-curator.
O expoziţie ce uneşte simbolic două oraşe
Colecţionarul Ovidiu Şandor a vorbit despre istoria pe care o trăim şi care este importanţa unirii prin artă.
„Cred că în aceste vremuri, când graniţele sunt puse sub semnul întrebării, când istoria e uitată sau ignorată, o astfel de expoziţie este foarte importantă. Ea uneşte simbolic două oraşe care au anumite lucruri în comun: istoric şi Timişoara şi Cracovia au fost oraşe de graniţe ale Imperiului Habsburgic, Cracovia la nord, Timişoara la est, şi cred că arhitectura de aici seamănă parţial cu cea de la Timişoara. Şi în acelaşi timp, cele două oraşe, marchează şi două momente importante în istoria secolului trecut, atât pentru Polonia, cât şi pentru România: Cracovia aproape de Auschwitz, acel loc care permanent ne aduce aminte de atrocităţile celui de-al Doilea Război Mondial, la sfîrşitul căruia se instaurează comunismul în această zonă, iar Timişoara, locul în care începe ultima revoluţie din Europa de Est, sunt două momente importante pe care le veţi regăsi şi în traseul acestei expoziţii”.
„Sper că unul dintre cele mai bune mijloace de a ne cunoaşte mai bine este cultura şi de a fi mai aproape unul de altul, aşa încât să putem zâmbi în viitor, chiar dacă acum ne vine să plângem când citim ştirile”, a spus în final Ovidiu Şandor.
Publicul va putea vedea această colecţie cu caracter de tezaur până în 20 iulie.
