Washington, 14 nov /Agerpres/ – Sonda spațială Voyager 1 a NASA a parcurs, de la lansarea sa în 1977, o distanță mai mare față de Pământ decât oricare alt vehicul spațial, aflându-se acum în pragul unei borne remarcabile: parcurgerea unei ‘zile-lumină’ – distanța pe care lumina o străbate în 24 de ore, transmite sâmbătă Reuters.
O zi-lumină înseamnă aproximativ 26 de miliarde de kilometri. Agenția spațială americană a anunțat că Voyager 1, care se deplasează cu o viteză de aproape 61.000 km/h prin vidul aproape perfect al spațiului, va atinge această distanță față de Pământ miercuri, la ora 10:16 GMT. Această sondă robotică deține recordul de a fi cel mai îndepărtat obiect creat de om.
‘O privesc ca pe o bornă inginerească, ce marchează longevitatea uimitoare a sondei Voyager 1. Este, de asemenea, o realizare tehnică faptul că putem comunica cu Voyager 1 la o asemenea distanță’, a declarat astrofizicianul Alan Cummings, cercetător principal în cadrul Laboratorului de Radiații Spațiale de la Caltech, implicat în programul Voyager încă din 1973.
Pentru mulți oameni, ‘anul-lumină’ este un concept mai cunoscut, fiind o unitate de măsură utilizată pentru distanțe cosmice vaste. Acesta reprezintă distanța pe care o particulă de lumină – numită foton – o parcurge într-un an: aproximativ 9,5 trilioane de kilometri. De exemplu, cele mai apropiate stele din afara Sistemului Solar sunt cele trei care alcătuiesc sistemul Alpha Centauri, aflate la o distanță de aproximativ 4,24 ani-lumină.
Voyager 1 și sonda sa geamănă, Voyager 2, au fost lansate în urmă cu 49 de ani, explorând planetele din regiunea exterioară a Sistemului Solar înainte de a-și continua călătoria mai departe. Voyager 1 a fost lansată în spațiu pe 5 septembrie 1977, la bordul unei rachete Titan IIIE-Centaur, de la Cape Canaveral (Florida) – la 16 zile după lansarea sondei Voyager 2 – însă, în decurs de câteva luni, a depășit-o pe aceasta din urmă. ‘Voyager 1 a transmis o cantitate uriașă de informații noi despre Jupiter, Saturn și sateliții acestora’, a declarat Cummings.
Sonda a descoperit un inel subțire în jurul lui Jupiter și doi sateliți ai planetei care nu fuseseră detectați anterior: Thebe și Metis. Ulterior, a identificat cinci noi sateliți în jurul lui Saturn, precum și un inel numit inelul G.
‘După lansarea din 1977, Voyager 2 a urmat o traiectorie diferită prin Sistemul Solar, pentru a vizita planetele Uranus și Neptun. Voyager 2 va ajunge abia peste 9 ani – în noiembrie 2035 – la o distanță de o zi-lumină față de Pământ’, a precizat Cummings.
În 2012, Voyager 1 a traversat marginea exterioară a heliosferei – o bulă protectoare formată din particule și câmpuri magnetice generate de Soare – și a intrat în spațiul interstelar, continuând să colecteze date.
‘A fost prima sondă spațială care a furnizat date despre spectrele energetice ale razelor cosmice galactice (particule energetice cu viteză mare) la energii scăzute. Aceste particule energetice nu pot fi observate în interiorul heliosferei, deoarece sunt respinse de vântul solar. Acesta a fost Sfântul Graal al fizicii razelor cosmice de joasă energie’, a explicat Cummings, expert în domeniul razelor cosmice.
Voyager 2 a intrat în spațiul interstelar în 2018.
Cummings a devenit membru al echipei științifice a misiunii Voyager printr-o întâmplare: un experiment cu balon, axat pe studiul razelor cosmice – care a stat la baza tezei sale de doctorat la Caltech – nu a mai aterizat în nordul Canadei, așa cum fusese planificat. ‘Balonul a făcut o dată și jumătate înconjurul lumii, fiind în cele din urmă recuperat de Uniunea Sovietică. Se pare că a aterizat fără a mai beneficia de parașută, fiind, practic, distrus’, a povestit Cummings.
‘S-a decis atunci că experimentul s-a încheiat, iar eu am primit o ofertă de a lucra la subsistemul (instrumentul) Voyager dedicat razelor cosmice, la scurt timp după ce dezvoltarea acestuia a început, în 1973. Pierderea balonului a fost, de fapt, un noroc pentru mine, întrucât misiunea Voyager a constituit pilonul central al întregii mele cariere. Lucrez la acest proiect și analizez datele provenite de la el de 53 de ani’, a spus Cummings, care s-a alăturat echipei Voyager la vârsta de 29 de ani, iar acum are 82 de ani.
Ambele sonde Voyager transportă un ‘Disc de Aur’ (Golden Record) – un dispozitiv conceput pentru a transmite povestea Pământului oricăror ființe extraterestre inteligente care ar putea întâlni sonda spațială. Acest disc, un suport din cupru placat cu aur, cu un diametru de 30,5 cm (12 inchi), conține diverse imagini și sunete menite să reflecte cultura planetei noastre.
Pe el se regăsesc piese muzicale, precum ‘Johnny B. Goode’ a rockerului Chuck Berry, Simfonia a V-a de Beethoven și cântece ale aborigenilor din Australia, dar și saluturi rostite în 55 de limbi, precum și instrucțiuni pentru localizarea Pământului.
Ulterior, unii experți au pus la îndoială oportunitatea de a oferi indicații către planeta noastră, temându-se că, în cazul în care ființe ostile sau lacome ar descoperi Discul de Aur, ar putea ajunge la noi.
‘Am mai auzit această îngrijorare de-a lungul anilor, dar nu m-am preocupat niciodată de ea. Este extrem de puțin probabil ca extratereștrii să-l găsească’, a declarat Cummings.
