Publicat în Journal of Geophysical Research: Planets, studiul arată că apa – o resursă esențială pentru supraviețuire, producerea de oxigen și combustibil – ar putea fi accesibilă la mai puțin de un metru sub solul marțian. Descoperirea este cu atât mai valoroasă cu cât se încadrează perfect în filosofia in situ resource utilization (utilizarea resurselor la fața locului), un principiu esențial pentru misiunile de lungă durată în spațiu.
„Dacă vrem să trimitem oameni pe Marte, avem nevoie de H₂O – și nu doar pentru băut, ci și pentru combustibil și oxigen”, a declarat Luzzi. „Iar dacă se află aproape de suprafață, putem să o accesăm și să o folosim mai ușor.”
Folosind imagini obținute de la HiRISE – cea mai performantă cameră trimisă vreodată pe o altă planetă – cercetătorii au analizat formațiuni de teren, cum ar fi cratere care dezvăluie gheață și modele poligonale, tipice regiunilor în care se află apă înghețată. Regiunea Amazonis Planitia, situată în latitudinile medii ale planetei, este considerată un compromis ideal: primește suficientă lumină solară pentru energie, dar este destul de rece pentru ca gheața să nu se evapore.
Descoperirea nu este doar un pas înainte pentru logistică, ci și pentru știință: gheața ar putea ascunde urme ale vieții. „Pe Pământ, gheața poate păstra biomarkeri și chiar forme microbiene de viață. Dacă găsim aceleași semnale pe Marte, ar putea însemna că planeta a fost cândva locuibilă”, a explicat Luzzi, potrivit EurekAlert.
Pentru validarea completă a acestei descoperiri, cercetătorii propun o analiză suplimentară cu radar pentru a determina adâncimea exactă și compoziția stratului de gheață, urmată eventual de o misiune robotică sau cu echipaj uman. „Spre deosebire de Lună, unde reaprovizionarea durează doar câteva zile, pe Marte vorbim de luni de izolare totală. Trebuie să ne bazăm pe resurse locale. Această descoperire este un pas esențial în acea direcție”, a completat Giacomo Nodjoumi, coautor al studiului.
