„Constatările din această analiză arată de ce deficitul bugetar trebuie să fie diminuat, mai ales că economia noastră are output gap pozitiv. Corecţia deficitului pe o perioadă de 7 ani are în vedere amploarea acestui dezechilibru şi nevoia de reforme. Este drept însă că pieţele sunt nervoase în condiţiile unui mediu internaţional în deteriorare, iar o perioadă de 7 ani prezintă riscuri. Există şi un „efect Trump”, care poate conduce la o apreciere a USD, la mişcări de fonduri pe pieţe, la apariţia de „sudden stops”; cu atât mai mult este necesară reducerea deficitului bugetar. Estimările arată ca la un 1 pp din PIB creştere/scădere de deficit bugetar, deficitul de cont curent creşte/scade cu o amplitudine cuprinsă între 0,43 şi 0,65 pp din PIB. Dimensiunea estimată a elasticităţii deficitului de cont curent la deficitul bugetar este apropiată de cea estimată în alte studii pentru România sau pentru alte ţări”, se precizează în articol.
Studiul este realizat de Daniel Dăianu (Consiliul Fiscal), Ionuţ Dumitru (Academia de Studii Economice) şi Leonard Uzum (Banca Naţională a României).
Conform documentului, argumentul că deficitele mari se justifică prin investiţii mari este discutabil având în vedere existenţa banilor europeni, care apar masiv atât pe partea de cheltuieli cât şi pe cea de venituri ale bugetului public.
„Argumentul că deficitele mari se justifică prin investiţii mari este discutabil având în vedere existenţa banilor europeni, care apar masiv atât pe partea de cheltuieli cât şi pe cea de venituri ale bugetului public. În plus, investiţiile trebuie să sprijine dezvoltarea producţiei de tradables. Această analiză nu s-a ocupat prin excelenţă de competitivitate, chiar dacă s-a încercat o estimare a supraevaluării leului. Există cauze structurale ce influenţează competitivitatea: valoare adăugată în diverse sectoare, plasarea în lanţuri de aprovizionare, dependenţa de importuri (terms of trade) etc. Diverse estimări privind supraevaluarea leului merg de la 2% la 8%; analiza noastră are estimări aproape de 4%. Inferenţa principală a analizei este că ajustarea deficitului bugetar ar reduce deficitul de cont curent cu un coeficient de transmisie de peste 0,5”, se arată în articol.
Potrivit analizei, corelaţia productivitate-salarii pentru a obţine un curs efectiv mai aproape de echilibru are relevanţă, întrucât o depreciere intenţionată a leului prezintă riscuri majore.
„Rezultatele noastre sugerează că relaţia dintre soldul contului curent şi soldul bugetar este influenţată de activitatea economică; deficitele gemene sunt prezente mai ales când output gap-ul este pozitiv, adică atunci când economia funcţionează peste nivelul său potenţial. Când economia funcţionează sub nivelul său potenţial, legătura dintre poziţia bugetară şi cea a contului curent slăbeşte. Există însă o problemă de ordin conceptual cu relaţia dintre ouput gap şi deficite, sustenabilitatea datoriei publice. Fonduri europene masive finanţează economia şi îi permit să meargă la un potenţial ce poate fi „înşelător”. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista bani europeni, care ar fi PIB-ul potenţial, deficitele etc. Iar economiile emergente se pot confrunta cu o puternică constrângere valutară, ceea ce poate reduce din relevanţa ouput gap şi a „cererii în exces” atunci când se judecă optimalitatea mixului de politică macroeconomică”, se mai menţionează în articol.
