Senatorul democrat Chris Van Hollen a anunțat joi că va candida pentru funcția de lider al majorității democrate din Senatul SUA în următorul Congres, contestând astfel poziția lui Chuck Schumer care conduce grupul democrat din Senat din 2017, anunțul având loc după ce Partidul Democrat a câștigat majoritatea în camera superioară în urma alegerilor legislative de la jumătatea mandatului, relatează vineri Reuters.
Schumer, despre care se crede că va păstra conducerea Partidului Democrat în Senat, deși anterior anticipase că nu va avea niciun contracandidat, a publicat joi un comunicat în care a afirmat că dispune de voturile necesare pentru a rămâne liderul democraților în camera superioară a Congresului.
Votul secret cu ușile închise va avea loc luna viitoare.
Van Hollen, senator de Maryland, a declarat că prin rezultatul alegerilor de la jumătatea mandatului, în care democrații au obținut și majoritatea în Camera Reprezentanților, alegătorii ‘au cerut o schimbare a statu-quoului care nu funcționează pentru oamenii care muncesc’.
‘Ne revine acum responsabilitatea de a ne ridica la înălțimea acestui moment, iar pentru a reuși acest lucru, avem nevoie de o nouă conducere’, a spus Van Hollen. ‘De aceea, candidez pentru funcția de lider al majorității în Senat’, a mai spus el.
Într-un interviu acordat MSNOW, Van Hollen, în vârstă de 67 de ani, a declarat că beneficiază de sprijinul a peste 10 dintre cei 55 de senatori democrați care urmează să voteze, însă a recunoscut că pornește cu șanse mici în competiția împotriva lui Schumer, în vârstă de 75 de ani.
În cadrul unei conferințe de presă la începutul acestei săptămâni, Bernie Sanders, senator de Vermont, și senatoarea democrată Elissa Slotkin, din Michigan, au cerut o nouă conducere.
Van Hollen, care a lăsat să se înțeleagă că ar putea candida la președinție în 2028, a declarat că democrații trebuie să urmărească simultan mai multe obiective: tragerea la răspundere a administrației președintelui Donald Trump pentru ‘corupție gravă’, eforturi pentru a pune capăt războiului americano-israelian împotriva Iranului și unificarea în jurul unei agende economice energice, menite să sprijine clasa muncitoare din America.
În ceea ce privește politica externă, el a criticat ocupația israeliană a teritoriilor palestiniene și asaltul militar asupra Fâșiei Gaza, exprimându-se totodată împotriva consolidării legăturilor în domeniul apărării cu Israelul, un aliat al SUA.
