Trei angajaţi voluntari ai închisorii au folosit puşti pentru a efectua execuţia lui Brad Sigmon, în vârstă de 67 de ani. Sigmon i-a ucis pe părinţii fostei sale iubite cu o bâtă de baseball în casa lor din Greenville County, în 2001, într-un complot eşuat de a le răpi fiica, după ce aceasta se despărţise de el. Sigmon le-a spus poliţiştilor că plănuia să o ia cu el pentru un weekend romantic, apoi să o ucidă şi să se sinucidă.
Avocaţii lui Sigmon au declarat că el a ales plutonul de execuţie, pentru că, spunea el, scaunul electric l-ar fi „prăjit de viu”, iar pe de altă parte, se temea că o injecţie letală cu pentobarbital administrat venos ar fi trimis o avalanşă de lichid şi sânge în plămâni care l-ar fi sufocat.
Detaliile metodei de injectare letală din Carolina de Sud sunt ţinute secrete în acest stat, iar Sigmon ceruse fără succes, joi, Curţii Supreme a statului să întrerupă execuţia sa din această cauză.
Vineri, în faţa plutonului de execuţie, Sigmon a purtat o salopetă neagră cu o glugă având pe piept o ţintă albă cu un ochi roşu în mijloc.
Angajaţii înarmaţi ai închisorii au stat la 4,6 metri de locul în care condamnatul stătea în camera morţii. În aceeaşi încăpere mică era vizibil scaunul electric nefolosit, în timp ce suportul folosit pentru efectuarea injecţiilor letale fusese îndepărtat.
Voluntarii plutonului de execuţie au tras toţi în acelaşi timp prin fantele unui perete. Acestea nu erau vizibile pentru cei câţiva martori aflaţi într-o cameră separată de camera de execuţie printr-un geam blindat.
Protocoalele prevedeau ca personalul să îl imobilizeze pe Sigmon cu legături metalice pe un scaun în camera morţii, să îi pună o glugă pe cap şi să îi marcheze inima cu un „punct de ochire”. Protocoalele prevedeau, de asemenea, ca trei angajaţi cu puşti să îl împuşte de la o distanţă de 4,6 metri, printr-un perete cu o fantă în el. Într-un proces din 2022 care contesta această metodă, oficialii au declarat că, dacă semnele vitale ale persoanei sunt încă prezente la 10 minute după prima rundă de împuşcături, personalul trebuie să tragă a doua oară.
Sigmon a respirat greu de mai multe ori în timpul celor două minute care au trecut de la plasarea glugii până la executarea focului. Braţele i s-au încordat pentru scurt timp când a fost împuşcat, iar ţinta i-a fost smulsă din piept. El a părut să mai răsufle o dată sau de două ori, având o pată roşie pe piept, în timp ce mici cantităţi de ţesut puteau fi văzute din rană în timpul acestor respiraţii. Un medic a intrat aproximativ un minut mai târziu şi l-a examinat pe Sigmon timp de 90 de secunde înainte de a-l declara mort.
Plutonul de execuţie este o metodă cu o istorie lungă şi violentă în Statele Unite şi în întreaga lume. Moartea într-o ploaie de gloanţe a fost folosită pentru a pedepsi răzvrătirile şi dezertarea în armată, ca justiţie de frontieră în vechiul Vest american şi ca instrument de teroare şi represiune politică în fosta Uniune Sovietică şi în Germania nazistă.
Din 1977, doar alţi trei deţinuţi din Statele Unite au fost executaţi prin împuşcare. Toţi au fost în Utah, cel mai recent fiind Ronnie Lee Gardner în 2010. Un alt bărbat din Utah, Ralph Menzies, ar putea fi următorul. El aşteaptă rezultatul unei audieri în care avocaţii săi au susţinut că demenţa sa îl face inapt pentru execuţie.
Vineri, în Carolina de Sud, un grup de protestatari care purtau pancarte cu mesaje precum „Orice viaţă este preţioasă” şi „Executaţi justiţie, nu oameni” s-au adunat în faţa închisorii înainte de execuţia lui Sigmon.
Susţinătorii şi avocaţii lui Sigmon i-au cerut guvernatorului republican Henry McMaster să comute sentinţa acestuia la închisoare pe viaţă. Ei au declarat că acesta a fost un deţinut model, în care gardienii aveau încredere şi care s-a străduit în fiecare zi să-şi ispăşească crimele. De asemenea, ei spun că a comis crimele după ce ar fi cedat unei boli mintale grave.
Dar McMaster a respins cererea de clemenţă. Niciun guvernator nu a mai comutat vreodată o condamnare la moarte în acest stat, unde alţi 46 de prizonieri au fost executaţi de la reluarea pedepsei cu moartea în SUA, în 1976. Şapte au murit pe scaunul electric, iar alţi 39 prin injecţie letală.
Rebecca Armstrong, fosta iubită a lui Sigmon şi fiica victimelor, a declarat într-un interviu acordat USA Today înainte de execuţie că nu crede în pedeapsa cu moartea, dar că Sigmon „ar trebui să răspundă pentru ceea ce a făcut”.
La începutul anilor 2000, Carolina de Sud se număra printre statele cu cei mai mulţi condamnaţi cu pedeapse cu moartea, efectuând în medie trei execuţii pe an. Dar oficialii au suspendat execuţiile timp de 13 ani, în parte pentru că nu au putut obţine medicamentele pentru injecţia letală.
Curtea Supremă a statului a permis reluarea acestora în iulie. Freddie Owens a fost primul care a fost executat, la 20 septembrie, după ce McMaster i-a refuzat clemenţa. Richard Moore a fost executat pe 1 noiembrie, iar Marion Bowman Jr. pe 31 ianuarie.
În continuare, instanţa va permite o execuţie la fiecare cinci săptămâni.
Carolina de Sud are în prezent 28 de condamnaţi la moarte, inclusiv doi care şi-au epuizat căile de atac şi aşteaptă execuţia, cel mai probabil în primăvara acestui an.
În ultimul deceniu, doar o singură persoană a fost adăugată în rândul condamnaţilor la moarte.
Înainte de întreruperea execuţiilor, mai mult de 60 de persoane erau condamnate la moarte. Multe dintre acestea fie şi-au redus pedeapsa la închisoare pe viaţă, fie au murit în închisoare.
