Raportoarea specială Anna Singer a declarat că unii copii au fost adoptaţi fără consimţământul liber şi clar al părinţilor lor sau au fost încredinţaţi spre adopţie de către o altă persoană decât părinţii.
”În alte cazuri, copiii au fost încredinţaţi spre adopţie de părinţi care nu înţelegeau deplin semnificaţia unui consimţământ pentru o adopţie internaţională”, a afirmat Singer într-o conferinţă de presă.
Raportoarea a evidenţiat existenţa unor ”lacune importante şi sistemice” în documentarea Suediei referitoare la originea acestor copii.
De asemenea, în aceste documente au fost identificate informaţii false şi alte erori, cu privire la ”data naşterii, informaţii despre părinţi, precum şi la circumstanţele şi motivele” adopţiei.
Există şi ”cazuri confirmate de trafic de copii în cursul fiecărui deceniu trecut începând din 1970 până în anii 2000, în principal în cadrul adopţiile private. Cazuri confirmate au fost semnalate provenind din Sri Lanka şi Columbia în anii ’70 şi ’80, din Polonia în anii ’90 şi din China în anii ’90 şi 2000”, a adăugat ea.
Ancheta mai indică faptul că guvernul suedez avea cunoştinţă de aceste nereguli.
În prezent, în Suedia există aproximativ 60.000 de persoane adoptate din străinătate, potrivit MFoF, autoritatea suedeză pentru dreptul familiei şi sprijinirea părinţilor. Peste 1.000 de persoane au fost adoptate, în ordine descrescătoare, din următoarele ţări: Coreea de Sud, India, Columbia, China, Sri Lanka, Chile, Thailanda, Vietnam, Polonia, Etiopia şi Rusia.
Comisia de anchetă propune interzicerea oricărei adopţii internaţionale şi prezentarea de scuze publice de către Suedia părţilor implicate.
”Statul trebuie să recunoască încălcarea drepturilor omului care au avut loc”, a insistat Anna Singer.
