Acest summit din capitala kazahă Astana are loc la doi ani după un prim astfel de summit, în China, şi îi reuneşte pe Xi Jinping, sosit luni, şi liderii Kazahstanului, Kârgâzstanului, Uzbekistanului, Tadjikistanului şi Turkmenistanului.
Aflată sub influenţă rusă între mijlocul secolului al XIX-lea şi prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, Asia Centrală, a cărei poziţie geografică între Asia şi Europa este una strategică şi care este foarte bogată în resurse naturale, este curtată de mari puteri, care încearcă să concureze acolo Moscova.
Înainte de sesiunea plenară a summitului, Xi Jinping a avut întrevederi bilaterale, îndemnând la întărirea cooperării pe toate direcţiile.
Potrivit media de stat Xinhua, el a subliniat marţi necesitatea de „a face să progreseze construcţia căii ferate China-Kârgâzstan-Uzbekistan”, unul dintre proiectele-far ale Beijingului în regiune.
Chiar dacă liderii ţărilor din Asia Centrală menţin legături puternice cu Rusia, diminuarea influenţei acestei ţări se accentuează după declanşarea războiului împotriva Ucrainei.
Cele cinci foste republici sovietice din regiune profită de acest interes în creştere şi îşi coordonează politicile externe, după cum o demonstrează şi înmulţirea summiturilor „5+1”.
Aceste formate de „5+1” sunt organizate în mod regulat cu China sau Rusia, dar şi cu Uniunea Europeană (UE), SUA sau chiar Turcia şi alte ţări occidentale.
„Ţările din Asia Centrală oscilează între diferite centre de putere, dorind să se protejeze de o dependenţă excesivă faţă de un singur partener”, explică Narghiza Muratalieva, politolog kârgâz.
Luni, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a dat asigurări că „nu se teme” de această apropiere între China, „un partener strategic privilegiat”, şi ţările din Asia Centrală, „parteneri istorici naturali”.
Simbol al acestei concurenţe, Kazahstanul a anunţat sâmbătă că ruşii vor construi prima centrală nucleară de care va dispune pe teritoriul său, iar chinezii vor construi probabil o a doua asemenea centrală.
Însă China s-a impus deja ca primul partener comercial al Asiei Centrale, cu schimburi evaluate la 95 de miliarde de dolari în 2024, potrivit serviciilor vamale chineze, departe de UE (64 de miliarde în 2023, potrivit Consiliului UE) şi Rusia, cu 44 de miliarde.
Pentru că Asia Centrală ocupă un loc major în marile proiecte de infrastructură chineze ale „Noilor drumuri ale mătăsii”.
„Nici Rusia, nici instituţiile occidentale nu sunt capabile să aloce resurse financiare pentru infrastructuri la fel de repede şi la o asemenea scară, ocolind uneori procedurile transparente”, explică Narghiza Muratalieva.
De asemenea, companiile chineze îşi înmulţesc acordurile în domeniul energetic, în căutare, de exemplu, de gaz în Turkmenistan, de uraniu în Kazahstan şi de pământuri rare în Tadjikistan.
„Asia Centrală este bogată în resurse naturale, de care economia chineză în plin avânt are nevoie. Pentru Beijing, a asigura o aprovizionare neîntreruptă cu aceste resurse, ocolind căile maritime instabile, este un obiectiv important”, subliniază ea.
China este de asemenea o susţinătoare a regimurilor din Asia Centrală, majoritar autoritare.
La precedentul summit „Asia Centrală-China”, Xi Jinping a îndemnat la „rezistenţă în faţa ingerinţelor externe” ce ar putea provoca „revoluţii” care să răstoarne regimurile din regiune.
„Asia Centrală se învecinează cu regiunea autonomă uigură Xinjiang, (iar) Beijingul consideră stabilitatea statelor din Asia Centrală drept o garanţie pentru securitatea frontierelor vestice” chineze, mai explică Muratalieva.
China este acuzată că a plasat în detenţie peste un milion de uiguri, o minoritate musulmană, în regiunea sa din nord-vest, în cadrul unei politici care, potrivit ONU, ar putea să fie însoţită de „crime împotriva umanităţii”.
În plus, Asia Centrală rămâne cu cei circa 80 de milioane de locuitori ai săi puţin populată raportat la suprafaţa ei, comparabilă cu cea a Uniunii Europene.
Şi aceasta comparativ cu cei 1,4 miliarde de chinezi, exceptaţi deja de vize în unele ţări din regiune.
Aceasta alimentează neîncrederea unei părţi a populaţiilor locale faţă de Beijing, ca şi datoria tot mai mare şi mizele funciare, suscitând temeri privi o pierdere a suveranităţii, notează AFP.
