Liderii NATO, care se vor reuni la summitul de la Ankara din 7-8 iulie, vor discuta o serie de provocări cu care se confruntă alianţa, de la asumarea de către Europa a unei responsabilităţi mai mari pentru securitatea continentului până la stimularea producţiei industriale din domeniul apărării, scrie Reuters.
Unii oficiali se tem că războiul din Iran ar putea pune în umbră reuniunea, dar speră că liderii vor rămâne concentraţi pe obiectivele principale ale alianţei: apărarea şi descurajarea.
Reuters aruncă o privire asupra principalelor provocări cu care se va confrunta NATO în lunile şi anii următori:
MENŢINEREA LUI TRUMP ÎN ALIANŢĂ
Oficialii NATO afirmă că unul dintre obiectivele lor principale este menţinerea unităţii şi a angajamentului SUA faţă de clauza articolului 5 al alianţei, care specifică că un atac asupra unuia dintre membrii săi este un atac asupra tuturor.
Alianţa s-a confruntat în acest an cu două crize care au alimentat tensiunile în relaţia transatlantică: pretenţiile preşedintelui american Donald Trump privind proprietatea asupra Groenlandei, un teritoriu autonom al Danemarcei, stat membru al NATO, şi furia sa faţă de aliaţii NATO din cauza reacţiei acestora la războiul din Iran.
Preşedintele SUA a calificat alianţa drept un „tigru de hârtie” şi a declarat că ia în considerare retragerea din NATO. Secretarul general al alianţei, Mark Rutte, a încercat să atenueze tensiunile, folosind o combinaţie de linguşeli şi date pentru a-l convinge pe Trump că membrii europeni ai NATO îşi îndeplinesc promisiunile.
TRANSFERUL SARCINILOR
Administraţia Trump a presat guvernele europene să-şi asume responsabilitatea principală pentru apărarea convenţională a Europei, în timp ce Washingtonul încearcă să aloce mai multe resurse regiunii Indo-Pacific.
Unele schimbări sunt deja în curs: Washingtonul a decis să reducă fondul de capacităţi militare americane puse la dispoziţia NATO în caz de criză, iar membrii europeni ai NATO au acoperit aproape toate lacunele. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a anunţat, de asemenea, o nouă revizuire a desfăşurării trupelor americane în Europa şi a ameninţat că va reţine o parte din contribuţiile SUA către NATO dacă aliaţii „paraziţi” nu îşi vor respecta angajamentele privind cheltuielile de apărare.
Oficialii europeni afirmă că depun eforturi pentru a-şi intensifica eforturile în domeniul apărării. Totuşi, unii au pus sub semnul întrebării abordarea SUA, susţinând că o tranziţie necesită timp şi exprimându-şi îngrijorarea cu privire la imprevizibilitatea politicii venite de la Washington.
CHELTUIELI MAI MARI
Membrii europeni ai NATO şi Canada se află sub o presiune semnificativă pentru a-şi spori investiţiile în apărare, atât pentru a îmbunătăţi capacitatea de descurajare şi apărare împotriva Rusiei, cât şi pentru a-i demonstra lui Trump că iau în serios cererile sale privind redistribuirea sarcinilor.
La summitul de la Haga de anul trecut, liderii NATO au susţinut creşterea semnificativă a cheltuielilor de apărare cerută de Trump, angajându-se să aloce 5% din PIB pentru apărare şi măsuri legate de apărare în decurs de un deceniu. Ţările s-au angajat să aloce 3,5% din PIB pentru apărarea de bază – cum ar fi trupele şi armamentul – şi 1,5% pentru măsuri mai ample legate de apărare.
Conform datelor alianţei, aliaţii europeni ai NATO şi Canada au crescut cheltuielile pentru apărare cu 20% în 2025 faţă de anul precedent, în termeni reali. Însă nu toţi se află pe traiectoria necesară pentru a îndeplini noile obiective, iar o serie de guverne încep să se confrunte cu dificultăţi politice legate de cheltuielile de apărare.
Pe fondul creşterii investiţiilor în apărare de către ţările europene membre NATO, o provocare majoră pentru alianţă este modul în care să transforme fondurile în noi capacităţi militare într-un interval scurt de timp.
La Ankara, se aşteaptă ca membrii NATO să anunţe contracte noi în valoare de zeci de miliarde de dolari. Totuşi, unii oficiali şi-au exprimat frustrarea că producţia nu a crescut în ritmul pe care îl sperau şi că încă sunt necesari ani de zile pentru a obţine anumite comenzi.
Conducerea NATO a solicitat industriei să colaboreze, să deschidă noi linii de producţie şi să livreze mai rapid.
DESCURAJAREA RUSIEI
Se aşteaptă ca liderii NATO reuniţi la Ankara să reitereze faptul că Rusia reprezintă o ameninţare pe termen lung la adresa securităţii euro-atlantice.
Deşi oficialii alianţei afirmă că Rusia se confruntă cu probleme economice semnificative şi că Ucraina şi-a consolidat poziţia, Rutte a avertizat că aproape jumătate din bugetul de stat al Rusiei este acum alocat apărării şi că alianţa nu poate fi naivă în privinţa Moscovei.
Membrii europeni ai NATO continuă să finanţeze ajutorul pentru Kiev, la mai bine de patru ani de la invazia pe scară largă a Rusiei.
Fondurile sunt canalizate prin diverse modalităţi, inclusiv asistenţă bilaterală, un împrumut din partea Uniunii Europene şi iniţiativa „Lista cerinţelor prioritare ale Ucrainei” (PURL), în cadrul căreia ţările europene plătesc pentru a furniza Ucrainei arme americane.
Deşi majoritatea liderilor europeni afirmă că sunt hotărâţi să continue să sprijine Kievul, menţinerea unui nivel ridicat de finanţare rămâne o provocare, pe fondul altor solicitări asupra bugetelor naţionale şi al îngrijorării din unele capitale cu privire la faptul că anumite guverne europene contribuie în mod disproporţionat mai mult decât altele.
