Eroii Regimentului 6 Artilerie Grea ‘Tribunul Axente Sever’ au fost comemorați, joi, printr-un serviciu religios oficiat la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, urmat de depunerea unei coroane la efigia dedicată lor în clădirea Muzeului Național al Banatului.
Printre cei trecuți pe efigia istoriei regăsim și numele locotenent colonelului Alexandru Galgoți. În august 1944, Timișoara era ocupată de trupele germane, iar, în momentul anunțării capitulării Germaniei naziste, lt. colonel Alexandru Galgoți era comandantul Sectorului de ordine internă Timiș, având în subordine Școala Politehnică, Școala de subofițeri de Artilerie, Școala de subofițeri de Transmisiuni, Regimentul 5 A.A. și jandarmii teritoriali cu rolul de a proteja granițele.
‘Bunicul meu, lt. colonel Alexandru Galgoți, a fost cel care, pe 26 august 1944, a mers cu o gardă întărită la comandantul Comandamentului Forțelor Germane și i-a cerut să predea armele fără vărsare de sânge. Iar comandantul german i-a dat sabia în semn că a recunoscut înfrângerea Germaniei. ‘Domnule comandant, vă rog să predați arma și să evitați vărsarea de sânge în oraș’, este apelul pe care lt. colonel Galgoți i l-a adresat comandantului german, recunoscut de cei care au asistat la acel moment istoric’, a relatat pentru AGERPREES dr. ing. Marius Mateaș, nepotul lt. colonelului Alexandru Galgoți.
În fiecare an, profesorul de istorie Laurențiu Mioc, nepotul unuia dintre cei care au făcut parte din Regimentul 6 Artilerie Grea, organizează acest moment comemorativ, pe 20 august, la Timișoara.
Data de 20 august a fost aleasă, pentru că în dimineața acelei zile a anului 1944, când erau pe aliniamentul Iași-Chișinău, ostașii români au căzut sub potopul artileriei grele a armatei sovietice. Timp de două ore, nimeni nu a mișcat un pas. Au pus totul la pământ.
‘Dintre ai noștri au căzut 30 și numai Dumnezeu ne-a apărat pe noi, cei care am rămas în viață. Apoi, ni s-a ordonat de către regiment să ne retragem urgent, cu mașini, cu armamentul din dotare, pentru a nu cădea prizonieri la ruși. În toată armata era o lozincă: ‘Decât prizonier în viață la ruși, mai bine mort’. Au ajuns atunci 180.000 de prizonieri la ruși”, a precizat, pentru AGERPRES, Laurențiu Mioc, din spusele bunicului său, care era telefonist în bateria de comandă a Regimentului.
Regimentul 6 Artilerie Grea nu mai există prin veteranii lui, ci prin urmașii veteranilor de război și pentru că nu există o inițiativă oficială de comemorare, Laurențiu Mioc consideră că este datoria lui să nu lase ca o pagină marcantă a istoriei naționale să piară în uitare, dar este și un gest de onoare în memoria bunicului său.
‘România ar trebui, la modul ideal, să își promoveze istoria ca o armă, pentru păstrarea tradițiilor și a istoriilor și a ființei sale naționale. Am considerat că e de datoria mea să continui această tradiție. Este cea mai veche întrunire a veteranilor și urmașilor veteranilor de război din România. (…). Cum se stinge o pagină de istorie națională și cum o ținem vie? Se stinge în momentul în care nu mai aducem aminte de ea, pentru că uitarea este moartea celor care au făcut supremul sacrificiu pentru țară și se menține în momentul în care urmașilor vor acest lucru. Este nevoie de conștiință națională’, a explicat Marius Mioc, pentru AGERPRES.
Regimentul a venit din campaniile de pe front cu ofițeri decorați cu medaliile ‘Crucea de Fier’ și ‘Bărbăție și Credință’.
Înființat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea Român a participat la campania Armatei Române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acțiunile de luptă ale trupelor române și germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17 – 19 iulie 1941) și cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la 23 august 1944.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a alăturat Națiunilor Unite, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acțiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eșecul ofensivei germano-maghiare asupra Timișoarei (10 – 17 septembrie 1944) și revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul național al României (25 octombrie 1944).
Pe placa comemorativă amplasată în Muzeul Național al Banatului se menționează: ‘Între anii 1940 – 1945, în acest castel și-a avut sediul Regimentul 6 Artilerie Grea Timișoara, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial și la apărarea Timișoarei. Comandanții de regiment col. Gheorghe Lipovan, Alexandru Galgoți, Alcipiade Carozzi. În memoria celor căzuți în luptele pentru apărarea patriei’.
