Universitatea Politehnica din Timișoara (UPT) a marcat, vineri, 70 de ani de la revolta studențească anticomunistă din octombrie 1956, aducând în atenție unul dintre cele mai curajoase momente din istoria instituției și a orașului.
Evenimentul ‘1956-2026. The Courage to Demand Freedom’ a fost organizat chiar în fostul spațiu al cantinei studențești în care s-au reunit tinerii în acele zile, devenind, astăzi, un spațiu al dialogului între memoria directă a istoriei și perspectivele europene asupra libertății, democrației și responsabilității civice, potrivit unui comunicat al UPT.
Ioan Holender, fost student al Politehnicii din Timișoara și participant direct la revolta din 1956, unul dintre puținii martori ai acelor zile care mai pot vorbi astăzi despre experiența trăită, a readus în prezent o pagină de istorie pe care o cunoaște din interior.
‘Macazul vieții mele s-a schimbat în ziua aceea’, a spus Ioan Holender, rememorând întâlnirea studenților în amfiteatrul Facultății de Mecanică, devenit în scurt timp neîncăpător, apoi mutarea adunării în cantină.
Holender a vorbit despre sentimentele contradictorii care l-au încercat atunci: mândria de a fi avut curajul să spună ceea ce gândea, dar și teama de urmările acelor cuvinte. A evocat frica răspândită în societatea acelor ani, greu de explicat celor care nu au trăit sub presiunea unui regim represiv, dar și parcursul său ulterior: exmatricularea, plecarea în Austria și sentimentul de eșec pe care l-a purtat o vreme, înainte ca viața să-l conducă spre o carieră internațională remarcabilă, ca director al Operei de Stat din Viena și al Festivalului ‘George Enescu’.
Peter Balazs, fost ministru de Externe al Ungariei și primul comisar european al acestei țări, a oferit perspectiva țării unde izbucnise revoluția anticomunistă care a inspirat mișcarea studenților timișoreni.
Emil Hurezeanu, una dintre vocile care au ținut vie ideea libertății prin emisiunile transmise de Radio Europa Liberă înainte de 1989, a adus în discuție semnificația libertății și fragilitatea ei.
În octombrie 1956, în Politehnica timișoreană s-a constituit un grup de inițiativă care avea să dea semnalul luptei anticomuniste, iar unii dintre tineri aveau să fie arestați pentru că au condamnat prezența sovietică în țară.
Fostul deputat țărănist de Timiș, inginerul Teodor Stanca, avea să fie primul dintre studenții care a luat cuvântul în fața a peste 2.000 de participanți în 30 octombrie 1956.
‘Noi eram generația anului 1956, eram ‘copiii părinților noștri’, părinți care, părăsind tranșeele celui de-al Doilea Război Mondial, întorcându-se acasă au găsit o țară ocupată de o forță străină (…), care au fost deposedați de agoniseala lor și a înaintașilor, care erau obligați să plătească cote aberante, după care nu mai rămâneau cu aproape nimic din ce să-și întrețină familia. Părinți care erau considerați dușmani ai regimului comunist și care au fost obligați să ia drumul codrilor pentru a se apăra și pentru a construi grupuri de rezistență armată, părinți cu care comuniștii au umplut închisorile și lagărele de exterminare de pe tot cuprinsul țării’, declara Teodor Stanca, pentru AGERPRES, la aniversarea a 65 de ani de la acele evenimente istorice.
Pe 30 octombrie 1956, poliția, securitatea și armata au pătruns în cantină și au arestat opt studenți din grupul de inițiativă, ei fiind duși la audieri și ulterior condamnați. Restul au fost duși într-o tabără militară la Becicherecu Mic. În 31 octombrie avea loc o demonstrație de stradă în sprijinul celor arestați. Coloana formată din circa 1.000 de demonstranți a fost înconjurată de trupe de intervenție, studenții au fost îmbarcați în camioane și duși tot la Becicherecu Mic, potrivit lui Teodor Stanca.
Studenții arestați au fost anchetați și trimiși în judecată, prin rechizitoriul din 6 noiembrie 1956, în două loturi, pedepsele fiind între șase luni și opt ani. Era specificată ‘crima de uneltire contra ordinii sociale’, cu pedepse între 15 ani și condamnarea la moarte. Ulterior, guvernul a schimbat încadrarea lor, la pedepse între 5 și 10 ani. Un mare număr de studenți au fost exmatriculați. Mulți dintre ei nu mai sunt acum în viață.
