Cel puţin nouă petroliere au tranzitat în această săptămână Strâmtoarea Ormuz, în timp ce Statele Unite şi Iranul se confruntă pentru controlul acestei rute maritime vitale, relatează CNBC.
Un petrolier de mari dimensiuni numit RHN a intrat miercuri în strâmtoare dinspre Golful Oman, potrivit datelor companiei LSEG. Nava este un VLCC (very large crude carrier), capabil să transporte aproximativ două milioane de barili de petrol. Petrolierul navighează sub pavilionul insulei Curaçao din Caraibe, dar este deţinut de o companie chineză.
Un alt VLCC, numit Alicia, a traversat strâmtoarea marţi, intrând în Golful Persic. Acesta s-a numărat printre cel puţin patru petroliere de dimensiuni diferite care au intrat sau au ieşit din strâmtoare în aceeaşi zi, arată datele disponibile.
Tranzitele de petroliere de marţi au fost cu aproximativ 90% sub nivelul traficului din 27 februarie, ziua dinaintea atacului lansat de Statele Unite şi Israel asupra Iranului. Traficul maritim s-a prăbuşit în timpul conflictului din cauza ameninţării atacurilor iraniene.
Nivelul tranzitelor a rămas foarte scăzut chiar şi după ce Statele Unite şi Iranul au convenit asupra unui armistiţiu la 7 aprilie.
Cele două state contestă controlul asupra strâmtorii. Marina americană a instituit o blocadă asupra traficului maritim care intră sau iese din porturile iraniene, după ce negocierile pentru încheierea războiului au eşuat weekendul trecut. Iranul susţine însă în mod repetat că deţine controlul asupra acestei rute maritime.
Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute comerciale din lume, legând marii producători de petrol din Orientul Mijlociu de pieţele globale. Înainte de război, aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol trecea prin acest culoar maritim îngust.
Prăbuşirea traficului de petroliere prin strâmtoare a provocat cea mai mare perturbare a aprovizionării cu petrol din istorie.
Agenţia Internaţională pentru Energie a declarat marţi că ”reluarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz rămâne cea mai importantă variabilă pentru reducerea presiunii asupra aprovizionării cu energie, asupra preţurilor şi asupra economiei globale”.
