Constantin Noica a creat creatori, pentru că simțea că o societate nu se poate salva decât prin transmiterea ștafetei propriei libertăți de creație în alții, a afirmat, duminică, filosoful Gabriel Liiceanu, la ”Trilogiei Păltinișului”, eveniment editorial al Editurii Humanitas, găzduit de Salonul Internațional de Carte la Bookfest.
”Spre deosebire de creatorii care și-au închis viața în propria lor operă, Noica a crezut că are de făcut și alt lucru, anume să creeze creatori. Brâncuși nu și-a creat elevi, Shakespeare nu și-a făcut elevi, n-a avut discipoli. Creatorii se mulțumesc cu faptele lor, dar nu-și pun problema continuării creației prin diseminarea semințelor creative într-o generație următoare. Ori, pentru Noica, a devenit important în cel mai înalt grad nu numai să-și creeze cărțile, ci să creeze creatori în domeniul filosofiei. De ce? Pentru că a avut un ideal mai înalt decât propria creație, a avut un ideal civico-patriotic. Ca să poți să salvezi o societate, trebuie să continui diseminarea semințelor creatoare și a libertății în generațiile următoare. Deci, pentru el au devenit, la un moment dat, la fel de importanți ca propria lui opera proprii lui discipoli. Cum îmi place să spun, a creat creatori, ceea ce ceilalți creatori n-au făcut. A creat creatori, pentru că simțea că o societate nu se poate salva decât prin transmiterea ștafetei propriei expresii, propriei exprimări, adică a propriei libertăți de creație în alții”, a spus Liiceanu.
El a amintit că, atunci când a ieșit din închisoare, Noica a fost chemat la o discuție finală, pentru că practica era ca deținuții politici să fie ”educați” în închisoare, ca, după ce ies, ”să se poarte cum trebuie”.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
”Și, maiorul cu pricina l-a întrebat ‘Ce ai de gând să faci, când ieși de la închisoare?’. Și el a spus ‘Aș vrea să fiu antrenor cultural’. Ce a înțeles maiorul din ‘antrenor cultural’ nu se știe. Dar n-a înțeles esențialul, că era cea mai subversivă chestie pe care putea s-o facă. Pentru că un antrenor cultural era un om care antrena oamenii în spațiul gândirii pe cont propriu. A gândi pe cont propriu era suprema miză pentru Noica în privința datoriilor lui față de propria lui țară, față de propria lui cultură. Ei bine, ideea de a crea o școală în care să strângi în jurul tău tineri care vor continua gestul tău la o scară proprie și vor devenirea la rândul lor ‘agenți ai libertății’, ăsta a fost punctul care l-a interesat la fel de mult ca scrierea propriilor cărți”, a relatat Liiceanu.
Totodată, a afirmat că eroismului lui Constantin Noica a fost acela că a creat o școală o ”în condițiile în care trecuse prin morți succesive și, în loc să-i fie frică să înceapă o asemenea aventură, a reluat lucrurile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”.
”Asta nu poate să facă orice om. Un om care ajunge să trăiască chinul și pedeapsa ultime, monstruozitatea speciei umane care se strânge ca într-un vârf de lance în tortură și în cruzime, nu-i mai arde să facă lucruri de acest gen. Lui Noica i-a ars, (…) cu riscul unui ‘nou lot Noica 2’, să pună pe picioare Fenomenul Păltiniș, să-și împlinească astfel obsesia din Jurnalul filosofic (1944), unde a pus prima oară în pagină visul unei școli în care nu se învață nimic și se predau numai stări spirituale”, a precizat Gabriel Liiceanu.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
Apărută la Editura Humanitas, ”Trilogia Păltinișului” reunește în premieră, într-o casetă de colecție, trei volume fundamentale: ”Jurnalul de la Păltiniș” (ediție după manuscris cu pasaje inedite), ”Epistolar” și ”Am inventat Păltinișul!”, în edițiile îngrijite de Grigore Vida și fac parte din portofoliul Editurii Humanitas.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
”Jurnalul de la Păltiniș”, scris de Gabriel Liiceanu și publicat inițial în 1983, prezintă recluziunea montană și modelul paideic al maestrului Constantin Noica, devenind un veritabil fenomen cultural, ”Epistolar” abordează dinamica mentor-discipol și discuțiile filosofice dintre Constantin Noica, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, purtate prin intermediul corespondenței, iar ”Am inventat Păltinișul!” reunește amintiri, mărturii și scrisori care conturează dimensiunea umană și intelectuală a grupului de la Păltiniș.
* Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO
