Conf. Univ. Dr. Marius- Ionuţ Ungureanu, de la Departamentul de Sănătate Publică, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş – Bolyai Cluj-Napoca, afirmă că cea mai mare problemă a sistemului de sănătate este lipsa unei viziuni a direcţiei în care vrem să ne îndreptăm ca societate, din punctul de vedere al îmbunătăţirii stării de sănătate a oamenilor.
Trebuie investit mai mult în asistenţa medicală primară şi comunitară mai ales în zonele rurale, mai spune Dr. Ungureanu. Specialistul în sănătate publică este de părere că una dintre cele mai mari probleme ale pacienţilor este navigarea în sistemul de sănătate, în acest sens reeditarea Ghidului Asiguratului de către CNAS fiind de un real ajutor.
Sistemul cheltuie cei mai mulţi bani pentru tratarea bolilor, nu pe prevenţie, iar astfel resursele nu sunt folosite eficient, afirmă medicul. ” Oamenii din prima linie a sistemului, majoritatea fiind oameni pasionaţi şi dedicaţi, poartă pe umerii lor un sistem în care, în loc să facem şi să implementăm “politici bazate pe dovezi”, facem şi implementăm “politici bazate pe cumetrii””, consideră Ungureanu.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de Conf. Univ. Dr. Marius- Ionuţ Ungureanu, în contextul Zilei Mondiale a Sănătăţii.
Marius Ungureanu: Cea mai mare problemă a sistemului nostru de sănătate este că nu avem o viziune a direcţiei în care vrem să ne îndreptăm ca societate pentru a menţine şi îmbunătăţi sănătatea românilor. Ce rezultă din asta este că pacurgem fiecare zi cu emoţia necunoscutului: nu ştim când se vor termina banii, nu ştim când se va dărâma încă o clădire, nu ştim când va muri cu zile următoarea gravidă care vine în sistem pentru a da naştere unei noi vieţi.
În tot acest timp, oamenii din prima linie a sistemului, majoritatea fiind oameni pasionaţi şi dedicaţi, poartă pe umerii lor un sistem în care, în loc să facem şi să implementăm “politici bazate pe dovezi”, facem şi implementăm “politici bazate pe cumetrii”.
Marius Ungureanu: Noi nu avem spitale în rural. Aşadar, dacă vrem să avem români mai sănătoşi în rural, trebuie să investim masiv în asistenţa medicală primară şi comunitară, mai ales în rural. Asta înseamnă bugete considerabil mai mari pentru medicina de familie, medicina şcolară, asistenţa medicală comunitară.
Dar şi regândirea a ceea ce înseamnă asistenţa medicală primară, prin adăugarea în echipă a pediatrilor, ginecologilor, psihologilor, dar şi a celor care fac promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor. Dincolo de bugete, avem nevoie de regândirea şi optimizarea modului de livrare a serviciilor şi a modelelor de finanţare.
Marius Ungureanu: Un sistem de sănătate care plăteşte aproape exclusiv tratarea bolilor nu poate însemna o cheltuire eficientă a resurselor. Până când decidenţii politici nu vor conveni să rupă cercul vicios al sub-finanţării medicinei primare, nu vom vedea alte rezultate decât cele pe care le vedem acum.
De exemplu, conform ediţiei 2025 a Profilului Naţional de Cancer, România are 1.946 de ani de viaţă potenţial pierduţi din cauza cancerului, la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 1.355 de ani sau de nivelul aceluiaşi indicator în Suedia, 840 de ani. Dacă nu vom finanţa prevenţia, tot mai mulţi români vor muri cu zile, un mod mai simplu de a denumi ceea ce cunoaştem drept “cauze de mortalitate prevenibilă”.
Marius Ungureanu: Sunt mulţi factori care contribuie la decizia de a pleca – decizie care este una individuală şi, aşadar, influenţată de aspecte particulare (factori personali, posibilităţi de dezvoltare profesională mai diverse în afară, dar şi mediul toxic din unele secţii sau spitale din România). Însă ce este necesar este ca sistemul de sănătate să investească în dezvoltarea unor sisteme de colectare sistematizată a acestor informaţii, aşa încât politicile de menţinere şi motivare a personalului medical să nu fie făcute “după ureche.
Marius Ungureanu: Una dintre dificultăţile majore este navigarea sistemului – de aceea este lăudabil efortul CNAS de a reedita Ghidul Asiguratului. Însă sunt încă necesare eforturi în direcţia alfabetizării în sănătate a populaţiei, aşa încât să nu devenim peste noapte “pacienţi”, aşadar investiţia în promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor, domenii majore ale sănătăţii publice.
Marius Ungureanu: Chestiunea gărzilor este una complexă pentru că nu putem trata universal subiectul la nivelul întregului sistem. Altfel spus, cauzele pentru care avem linii de gardă descoperite în Huedin, unde densitatea medicilor este una mică, respectiv într-un spital mare din Bucureşti, pot fi diferite.
Ce ar ajuta ar fi ca toţi actorii implicaţi – manageri de spital, şefi de secţii, DSP, autorităţi locale sau, după caz, Minister – în funcţie de autoritatea căreia îi este subordonat spitalul, să se aplece cu onestitate asupra cauzelor. Aşa cum ştim, o întrebare bine pusă are deja o jumătate din răspuns.
Marius Ungureanu: Cu siguranţă nu. Din păcate, deşi avem o Strategie Naţională de Sănătate excelentă (la fel ca şi cea din 2014-2020), implementarea ei lasă enorm de dorit. Practic, documentul devine inutil pentru că nu este aplicat.
Facem, în schimb, ce am făcut dintotdeauna: finanţăm excesiv serviciile spitaliceşti, ignorăm prevenţia, nu facem legătura dintre sănătate şi social şi ne aşteptăm să avem rezultate diferite.
