Uniunea Europeană (UE) a promis marţi să ofere o ”susţinere excepţională” a agricultorilor afectaţi de ”explozia” preţurilor îngrăşămintelor, o criză care s-a accentuat după declanşarea Războiului din Orientul Mijlociu, relatează AFP.
Acest ajutor al UE va fi de cel puţin 200 de milioane de euro, a dat asigurări comisarul european al Agriculturii Christophe Hansen.
Însă “acesta este minimul”, iar obiectivul este “cel puţin dublarea acestei sume”, a declarat el exprimându-şi speranţa unei unde verzi a statelor şi eurodeputaţilor în iunie.
Cu scopul de a exercita presiuni, organizaţii agricole s-au adunat marţi dimineaţa în faţa sediului Parlamentului European (PE), la Strasbourg, unde UE a prezentat acest plan.
“Comisia Europeană nu înţelege gravitatea situaţiei”, a declarat AFP Francie Gorman, un reprezentant al agricultorilor irlandezi.
“Agricultorii nu pot suporta aceste preţuri pe termen lung, iar eu cred că vom asista la o reducere a folosirii îngrăşămintelor, ceea ce va antrena o scădere directă a nivelurilor producţiei alimentare”, a avertizat el, alături de aproximativ 100 de manifestanţi.
Înainte de Războiul din Orientul Mijlociu, 30% dintre îngrăşămintele mondiale tranzitau Strâmtoarea Ormuz.
De la sfârşitul lui februarie, preţul fertilizanţilor a “explodat” în Europa. Cei pe bază de azot costă de-acum în jur de 500 de euro tona, de la 380 de euro în iarnă.
Acestei scumpiri i se adaugă “explozia” costului motorinei pentru tractoare, care a determinat numeroase state să scoată carnetul de cecuri pentru a limita factura.
Comisia Europeană (CE) este supusă unor presiuni puternice.
Războiul “a creat o conştientizare a naturii strategice a sectorului îngrăşămintelor”, subliniază o lobbyistă de la Yara, unul dintre cei mai mari producători de îngrăşăminte din Europa, Tiffanie Stephani.
Acest plan de acţiune vizează, între altele, susţinerea producătorilor de cereale, care se află într-o situaţie deosebit de dificilă.
Mari consumatori de îngrăşăminte, ei se află “pe roşu” de trei ani, din cauza efectului combinat al unei recolte de grâu catastrofale în 2024 şi unui an 2025 marcat de îngrăşăminte foarte scumpe şi al unui preţ al grâului de sub 200 de euro tona, în Franţa, din cauza unei concurenţe internaţionale crescute.
TAXA PE CARBON NU ESTE PUSĂ ÎN DISCUŢIE
UE importă între 30 şi 70% dintre îngrăşămintele pe care le consumă, în funcţie de tipul de fertilizanţi.
Ea vrea astfel să acţioneze pe termen mai lung pentru a-şi diversifica aprovizionările şi a creşte producţia europeană.
Bruxellesul vrea, în plus, să-şi relaxeze regulile cu privire la nitraţi şi să autorizeze ţăranii să folosească mai mult digestat – reziduuri care provin de la metanizarea deşeurilor organice, folosite ca o alternativă la îngrăşămintele chimice.
Această relaxare îngrijorează organizaţiile de apărarea mediului, care se tem de poluări ale apei.
Referitor la îngrăşămintele produse în Europa, Comisia Europeană are de asemenea în vedere “flexibilităţi” la tarifarea carbonului, cu condiţia ca industria să se angajeze să se decarbonateze şi să dezvolte îngrăşăminte alternative.
În privinţa îngrăşămintelor importate, Comisia nu intenţionează, în schimb, să-şi suspende taxa pe carbon la frontiere (CBAM), în pofida unor revendicări ale agricultorilor şi mai multor ţări, între care şi Franţa.
O suspendare a acestui mecanism este “o falsă idee bună”, respinge comisarul Christophe Hansen, care laudă acest instrument împotriva “concurenţei neloiale” a altor ţări.
Repunerea în discuţie a acestei taxe ar deschide totodată o breşă altor sectoare poluante vizate de acest dispozitiv – oţelul, aluminiul, cimentul, electricitatea şi hidrogenul.
Iar acest lucru i-a dezavantaja pe producătorii europeni, care încearcă să-şi crească producţia
Sindicatele agricole, care militau în favoarea suspendării acestei taxe, şi-au exprimat “dezamăgirea profundă”.
Comisia “observă şi ezită acolo unde ar trebui să acţioneze”, a criticat lobby-ul agricol european Copa-Cogeca.
Uniunea Europeană nu va reveni nici asupra creşterii treptate a taxelor impuse îngrăşămintelor ruseşti şi belaruse – la care Bruxellesul vrea să renunţe definitiv -, cu scopul de a priva Moscova de resurse de finanţare a Războiului rus din Ucraina.
