Scriitorul de origine română cu cele mai mari vânzări de carte în Spania și America Latină, Miguel Gane, a prezentat sâmbătă seara, pe scena Filarmonicii ‘Ion Dumitrescu’ din Râmnicu Vâlcea, primul dintre spectacolele de poezie pe care le va avea în România zilele următoare în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS).
Miguel Gane, cum este cunoscut cititorilor din întreaga lume, este de fapt românul George Mihăiță Gane, născut la Lerești, o comună din județul Argeș, care a ajuns de mic copil în Spania. Și-a urmat părinții, care au decis la începutul anilor 2000 să plece la muncă în Madrid pentru a-și croi un trai mai bun, iar acum, la 33 de ani, este unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți autori contemporani de limbă spaniolă.
Spectacolul ‘Ce am lăsat între noi’ este primul pe care-l susține în România în acest format, un show în care îmbină poezia cu muzica și prin care urmărește să aducă și în fața publicului român povestea lui și a milioane de migranți printre străini.
‘Este o poveste care vorbește despre dezrădăcinare, despre migrație, despre lucrurile pe care le-am pierdut și, în aceleași timp, despre lucrurile pe care nu le-am trăit. Există poeme și de dragoste, poeme și de ‘nedragoste’, cum îmi place mie să-i zic, poeme care au o tentă mai erotică, dar, în același timp, și poeme cu o tentă mai socială. Încercăm să fim cât mai coerenți și cu discursul pe care îl avem în fața oamenilor și, în același timp, ‘amestecătura’ pe care o facem cu muzică și cu sunetele contemporane face ca show-ul să adopte un corp unic. Am avut spectacolul acesta, l-am jucat în Columbia, l-am jucat în Mexic până acum și, de asemenea, în Spania. Sincer, sunt și eu curios pentru că nu știu ce se va întâmpla în România. Până acum, experiența mea cu publicul din România a fost una literară, să zic așa, și a fost una foarte plăcută pentru că am simțit că m-au făcut al lor și au făcut ca povestea și nu numai, ci și versurile mele să facă parte din ei. Am primit și foarte mult respect din partea oamenilor, ceea ce m-a bucurat extrem de mult și m-a făcut, cred că, să fac și pasul acesta către show-urile de poezie, să le aducem aici acasă’, îmi mărturisește Mihai, așa cum se prezintă în România, înainte de începerea spectacolului, despre așteptările pe care le are în legătură cu acest gen de spectacole în România.
Mihai scrie în limba spaniolă, pe care, spune el, a învățat-o așa de bine pentru a se integra în societatea spaniolă și pentru a scăpa de bullyingul și rasismul la care sunt supuși de multe ori migranții de orice naționalitate, însă dragostea pentru literatură, pentru scris l-a impus printre tinerii autori de limbă spaniolă, devenind în scurt timp una dintre cele mai puternice voci ale noii generații.
‘Fiind copil când am ajuns în Spania – aveam 9-10 ani aproape – mi-am dezvoltat toată viața sentimentală, toată viața sufletească, toată viața mentală prin literatură și prin limbajul castelian. Eu m-am îndrăgostit profund de limba casteliană și am încercat să o învăț cât mai bine. De aceea trăiesc, de aceea gândesc și simt în spaniolă. Ea a fost pentru mine un mecanism și de a mă integra în societatea de acolo, dar în același timp a fost și o formă de a explica lucrurile pe care nu puteam să le explic. În același timp există și o tentă socială aici, deoarece, migrant fiind, aveam nevoie de un lucru de care să mă agăț foarte, foarte bine pentru a face parte din societatea spaniolă. Aici m-a ajutat foarte mult limba. În același timp, acum, multă lume spune da, te exprimi foarte bine, vorbești ok, nu se vede că ești plecat de atâți ani sau că ți-ai pierdut limba. Eu le spun mereu că una este partea practică a limbii române, care este vorbirea și una este partea teoretică, căreia eu îi port un profund respect și nu sunt suficient de pregătit încât să-mi traduc poeziile sau să-mi traduc romanele sau să scriu în limba română’, explică Mihai.
La baza scriiturii lui este însă Mihai, copilul care a plecat acum mulți din România și care și-a lăsat aici o parte din suflet și din familie.
‘Când este scriitor, Mihai stă la rădăcina lui Miguel. Asta este clar, pentru că îl aduce cu picioarele pe pământ, îi arată lucruri noi, îl invită la creație. Este o dualitate interesantă pe care o simțim toți migranții, nu numai eu, pentru că trăim între două lumii, facem parte din două popoare și în același timp din niciunul. Odată ce ajungem în Spania vrem să ne întoarcem acasă, iar odată ce ajungem acasă ne este dor de ce avem în Spania, adică de viața noastră, de prietenii noștri, de tot ce am dezvoltat acolo, familiile pe care le-am dezvoltat acolo. În același timp simțim și un sentiment profund de rădăcină când venim acasă, unii dintre noi, dar nu putem uita nici ceea ce ne-a oferit străinătatea, adică posibilitatea unui viitor mai bun, unui viitor cu mai multe oportunități, nu doar pentru noi, ci și pentru copiii, dintre care fac și eu parte, părinților noștri. Asta ne face să trăim cu picioarele în două locuri, însă eu iau și partea pozitivă. Cultural, sufletește, educațional, vorbind, am un univers mult mai mare. Eu încă păstrez o legătură frumoasă cu prietenii mei de acasă, din satul meu din Lerești, o am pe bunica, am unchii, am veri, deci familia și în același timp am și amintiri pe care le-am creat de-a lungul anilor, când am venit în România, de când aveam 16-17 ani, verile frumoase petrecute acolo, prima iubire, prima rană, după cum spun și în poezie și până la urmă România este tot ce-am lăsat între noi’, adaugă el.
Mihai a scris prima poezie la vârsta de 12-13 ani, influențat de Rafael, un prieten al familiei care îl medita la limba spaniolă și care, la rândul lui, scria poezie. La 16 ani a decis să publice online, pe un blog, poeziile pe care le scrisese de teamă să nu piardă foile. Câteva dintre poeziile publicate au devenit însă virale, reușind astfel să cucerească iremediabil publicul iberic prin sensibilitatea și autenticitatea scrisului său.
‘Cred că poezia are capacitatea de a uni oameni și de a le oferi ceva, ceea ce nu au mai simțit niciodată și cred că elementul principal al succesului meu a fost limbajul pe care îl folosesc, în sensul că vorbesc despre problemele și despre circumstanțele cu care ne confruntăm zi de zi. Vorbesc pe înțelesul tuturor. Poeziile mele funcționează ca un fel de oglindă, unde cititorul se privește pentru a se înțelege, pentru a vorbi cu el, pentru a avea un moment de intimitate. Încearcă poemele să fie o casă, o rădăcină, să atingă într-un sens profund și nu numai să străpungă, ci și să rămână în tine. Îmi place ca poezia să fie un loc de conversație unde un cititor împărtășește cu un prieten, cu o prietenă, cu o mamă, cu un tată și să deschidă un dialog asupra ei. Cred că acesta a fost elementul principal, empatia pe care am expus-o în scris și care a fost primită atât de bine de public’, mai spune Mihai Gane.
Cu peste 200.000 de cărți vândute în întreaga lume, Miguel Gane este considerat în prezent cel mai bine vândut poet contemporan de limbă spaniolă, dar având și sute de mii de urmăritori pe rețelele sociale – peste 250.000 pe Facebook, aproape 400.000 pe Instagram și 136.500 pe Tik Tok. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără ‘Con tal de verte volar’ (2016), ‘Ahora que ya bailas’ (2018), ‘La piel en los labios’ (2020), ‘Ojos de Sol’ (2022), ‘Puedes hacerme lo que quieras’ (2023) și ‘Roma ardiendo y tú bailando’ (2026), versurile sale fiind și simboluri ale unor mișcări feministe din Spania și America Latină.
În limba română, Miguel Gane are publicate două cărți – ‘Când o să te faci mare’, un roman autobiografic și ‘Albastru’, un volum de poezie – ambele în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari și care se vând destul de bine în România.
Următoarea reprezentație a spectacolului ‘Ce am lăsat între noi’ va avea loc la Pitești, joi, 25 iunie, tot în cadrul programului Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
