Profesorii și studenții de la specializarea Istorie din cadrul Universității Politehnica București au reluat luna aceasta campania de cercetare arheologică în situl Buridava Dacică de la Ocnele Mari, vizată fiind anul acesta o zonă cercetată o singură dată, în urmă cu șase decenii, în care s-ar afla o cetate fortificată.
Ca în fiecare vară, din 2016 încoace, studenții și profesorii de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte, secția din Pitești, au revenit în vechea așezare din județul Vâlcea, cunoscută pentru exploatarea sării, pentru a scormoni zona în căutarea de vestigii care să le ofere date despre viața oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri acum mai bine de 2.000 de ani.
După ce mai mulți ani au făcut săpături într-o zonă în care au descoperit o necropolă, de data aceasta cercetătorii au ales Cetatea 3, pe care arheologul Dumitru Berciu, împreună cu Emil Moscalu, a verificat-o în 1967, dar despre care nu se știe mai nimic, deoarece nu s-au păstrat rezultatele cercetării de atunci. Astfel, echipa de studenți și profesori și-a propus să clarifice configurația acestei secțiuni din Buridava și să prezinte o imagine cât mai clară despre ceea ce a fost odinioară în aceste locuri.
‘La prima vedere am putea avea de-a face cu o dublă fortificație. Deci am putea vorbi de o cetate în adevăratul sens al cuvântului, așa cum arată deja și secțiunile pe care le-am tras, printr-un posibil val cu palisadă. Până acum am descoperit în zona fortificației gropi de la niște stâlpi, de la pari. Probabil că ei sunt parte a fortificației. Am găsit și bucăți de tencuială, de zidărie, să spunem așa, de chirpici, probabil de la o construcție ceva mai mare. Altfel, obiecte încă nu, dar nici nu am intrat, să spunem, pe nivelul antic propriu-zis. Așteptările noastre sunt ca aceste cercetări să ne confirme că avem de a face într-adevăr cu construcții și cu o cetate, dar niciodată nu poți să știi, așa cum ni s-a întâmplat și pe terasa VIII. Când am venit în 2016, așteptam să găsim ceva construcții, un turn și am început să săpăm de fapt într-o necropolă. Deci e prea devreme să ne pronunțăm’, a declarat, pentru AGERPRES, coordonatorul cercetării de la Ocnele Mari, conferențiar universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte.
Arheologul Ovidiu Udrescu, profesor în cadrul aceleiași facultăți, a precizat că este optimist în ceea ce privește rezultatele acestei cercetări, chiar dacă până acum nu au descoperit prea multe în noua zonă de cercetare.
‘Într-adevăr, lucrurile arată un pic altfel pentru că, așa cum spunea și domnul decan, ne-am mutat din zona de necropolă, unde am săpat în anii trecuți, într-o zonă de fortificație. Este normal ca obiectele să fie mai puține, dar pe noi nu asta ne interesează. Ne interesează informațiile, să știm cum arăta fortificația, pentru că deși în momentul de față vedem că avea două rânduri de valuri de apărare, val cu șanț de apărare și așa mai departe, va trebui să venim cu mai multe răspunsuri. Aici s-a săpat o singură campanie și s-a renunțat, așa că este o zonă care poate aduce un surplus de informații foarte bine venit. Se punea problema la un moment dat dacă Buridava a fost sau nu fortificată. Adică se știa că a fost o așezare importantă, dar erau persoane care contestau faptul că ar fi fost fortificată, iar dorința noastră este de a aduce cât mai multe informații’, a afirmat el.
De altfel, cercetătorii de la Universitatea Politehnica București consideră că ceea ce s-a descoperit până acum la Ocnele Mari, reprezintă doar o mică parte a Buridavei Dacice.
‘Trebuie înțeles că epoca dacică, așa cum ne este ea prezentată, ca un regat unic al Daciei, este departe de adevărul istoric. Clar, vorbim de niște nuclee mai mici, de niște regi mai mici care domină zone. Cel de aici se bazează pe o resursă extrem de importantă – sarea. Este cumva amplasat în imediata vecinătate a Oltului, la doar câțiva kilometri, o arteră, am putea spune chiar o adevărată autostradă a Antichității spre Dunăre, pentru că fluviul reprezenta o punte de legătură cu lumea romană în perioada aceasta clasică. Deci vorbim de o comunitate, un mic stat, care adună, de fapt, mai multe comunități pe o distanță de 50-60 de kilometri de jur împrejur. Buridava Dacică, cum am redescoperit-o noi, nu e reprezentată doar de dealurile acestea, pe care le intuise Dumitru Berciu și le cercetase în mare parte, ci este reprezentată de peste 70-80 de hectare de terase și de așezări, care sunt departe de a fi cercetate. Credem că mai mult de 5-10% din ceea ce reprezintă Buridava Dacică în momentul acesta nu este cercetat’, a mai spus coordonatorul cercetării.
Pentru echipa de cercetare însă, fiecare nouă campanie adaugă o nouă piesa la imaginea acestei așezări dacice, considerată cea mai mare de la sud de Carpați și una foarte prosperă datorită sării.
‘Ceea ce este cert este că avem de-a face cu una dintre cele mai mari așezări dacice de la sud de Carpați. Acum, gurile rele zic că este chiar cea mai mare așezare din lumea dacică de după Sarmizegetuza, fapt datorat, aproape exclusiv, existenței exploatării de sare. (…) Putem spune că avem de-a face, adică se vede lucrul ăsta, cu o lume bogată, oamenii nu aveau probleme financiare. Am observat acest lucru inclusiv studiind echipamentul militar, că aici este specializarea mea, și vreau să vă spun că nu exista ceva ca ei să nu aibă. Cum apărea ceva nou, ei imediat aveau și asta înseamnă în primul rând că aveau foarte bune căi de comerț. Faptul ca avem, de exemplu, obiecte care vin din lumea egeeană, avem obiecte care au cel mai probabil o origine egipteană, foarte multe obiecte care vin din lumea greco-romană, arată că erau foarte potenți din punct de vedere financiar datorită sării și atunci și lumea asta, de aici de la Buridava, trebuie să fie arătat într-un fel cu totul aparte’, a explicat Ovidiu Udrescu.
Printre descoperirile recente, cea mai importantă rămâne necropola de pe terasele 1-8, unde deja au fost verificate zeci de morminte, între care și două morminte de copii ce au adus informații noi despre viața comunității dacice din această regiune.
‘Dincolo de obiectele descoperite aici, care sunt parte deja a patrimoniului Muzeului Județean Vâlcea și a patrimoniului național, din punctul meu de vedere cele mai importante rămân oasele, rămân resturile cinerare și rămân, de asemenea, cele două morminte de copii, descoperite în 2023 și 2025. De ce sunt ele importante? Pentru că sunt înhumați, sunt neincinerați copiii și, în mod sigur, ne pot oferi informații despre cum trăiau, despre cum au murit, dacă sufereau de ceva boli. Ne pot oferi, practic, o imagine mult mai apropiată despre ceea ce însemnau comunitățile dacice la data respectivă. Datele prelucrate până acum de colegii noștri de la Medicină Legală, de colegii de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, ne arată, de exemplu, că unul dintre copii suferea de hidrocefalie, iar un altul are o intervenție, o trepanație în zona capului, un mod de tratament pentru lumea antică. Cred că acestea sunt descoperirile importante, pentru că ne dau o secvență din societatea respectivă, dincolo de orice obiect și de orice fel de bun pe care îl vedem noi în muzeu’, a adăugat profesorul Bărbulescu.
Coordonatorii cercetării arheologice de la Ocnele Mari au precizat că pregătesc și un volum dedicat descoperirilor făcute în ultimii nouă-zece ani, astfel ca cei interesați să poată să afle mai multe despre ele și despre Buridava Dacică.
Pe lângă studenți, de câțiva ani, la cercetarea arheologică de la Ocnele Mari participă și liceeni, pentru care Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București organizează o tabără de câteva zile, pentru a le arăta ce înseamnă arheologia și a-i atrage astfel către acest domeniu.
