România are „un ocean de talent” pe care îl pierde sau îl ignoră, a avertizat Prof. Univ. Dr. Valentin-Sorin Costreie, consilier prezidenţial pentru educaţie şi cercetare, în emisiunea„Viitor pentru România”, de la prima News. Mesajul său este că educaţia trebuie privită drept o investiţie strategică şi o problemă de siguranţă naţională.
România produce campioni mondiali la robotică fără să aibă robotică drept disciplină şcolară şi campioni la înot fără infrastructură adecvată. Pentru consilierul prezidenţial, acestea sunt dovezi că există resurse umane extraordinare, dar şi că sistemul funcţionează mai degrabă prin efort individual decât printr-o strategie coerentă.
Una dintre direcţiile majore pe care le propune este investiţia în educaţia timpurie. În opinia sa, intervalul 2-4 ani este decisiv pentru dezvoltarea cognitivă şi emoţională a copilului. Neuroştiinţele arată că în această perioadă creierul dezvoltă cele mai multe conexiuni neuronale, iar lipsa stimulării adecvate poate avea efecte pe termen lung.
Costreie susţine că România trebuie să investească nu doar în clădiri şi spaţii moderne, ci mai ales în oameni: educatoare, puericultoare şi specialişti bine pregătiţi psihopedagogic.
„Cu cât lucrezi cu copii mai mici, cu atât este mai greu”, afirmă acesta, insistând asupra faptului că educaţia timpurie înseamnă mai mult decât supraveghere: înseamnă formarea curiozităţii, a reglajului emoţional şi a plăcerii de a învăţa.
Profesorul, cheia reformei reale
Consilierul prezidenţial crede că schimbarea sistemului trebuie făcută „fără să schimbăm sistemul”. Cu alte cuvinte, reforma nu trebuie să înceapă prin modificarea permanentă a planurilor-cadru, a manualelor sau a disciplinelor, ci prin valorizarea resursei umane existente.
În centrul acestei viziuni se află profesorul. Costreie spune că şcoala trebuie să dezvolte gândirea critică şi capacitatea elevilor de a pune întrebări, nu doar să livreze informaţii. În era inteligenţei artificiale, problema nu mai este accesul la informaţie, ci discernământul.
„Rolul educaţiei este să ţină copilul în întrebări”, explică el. Din acest motiv, profesorii ar trebui formaţi pentru a stimula reflecţia şi autonomia intelectuală, indiferent de disciplina pe care o predau. Matematica, istoria sau biologia trebuie să devină instrumente prin care elevul învaţă să gândească, nu doar să memoreze.
Totodată, Costreie vorbeşte despre necesitatea unei mai bune colaborări între şcoală, familie şi comunitate. Educaţia nu poate funcţiona prin transfer de responsabilitate între părinţi şi profesori, ci printr-un efort colectiv.
Educaţia pentru valori şi autonomia şcolii
Printre priorităţile asumate la nivel prezidenţial se află educaţia reflexivă şi educaţia centrată pe valori. Consilierul prezidenţial avertizează că performanţa profesională fără valori poate produce efecte periculoase. Un bun programator poate deveni hacker, iar un medic competent poate ajunge să folosească greşit cunoştinţele sale dacă nu există ancore morale.
De aceea, şcoala trebuie să transmită nu doar competenţe, ci şi respect pentru adevăr, responsabilitate şi spirit comunitar. În opinia sa, modelul personal al profesorului şi al părinţilor este mai important decât discursul teoretic.
În paralel, Costreie susţine mai multă autonomie pentru şcoli şi debirocratizarea sistemului. Directorii şi profesorii ar trebui să poată lua decizii mai rapid, iar evaluarea performanţei să ţină cont de progresul real al elevilor, nu doar de rezultate spectaculoase sau de birocraţie.
Mesajul final este unul pragmatic: România nu mai poate continua să trateze educaţia ca pe un domeniu secundar. Investiţiile strategice, colaborarea între instituţii şi formarea profesorilor pot transforma talentul „îngropat” într-o resursă reală pentru viitor.
