„S-a reproşat sistemului juridic al Republicii de la Weimar, în special judecătorilor, lipsa de fermitate pentru apărarea Constituţiei, ceea ce i-a îngăduit lui Hitler să uzurpe democraţia constituţională, într-o perioadă de numai un an şi jumătate”, scrie Valeriu Stoica. El descrie cum Hitler, printr-o succesiune de acţiuni care au inclus incendierea Reichstag-ului şi adoptarea Actului de împuternicire, a subminat instituţiile democratice până când a monopolizat puterea.
Profesorul subliniază că, deşi alegerile libere sunt indispensabile, ele nu sunt suficiente pentru a proteja democraţia: „Un asemenea regim politic nu poate exista fără un ansamblu coerent de valori şi principii constituţionale, întemeiat pe cultura politică a cetăţenilor şi garantat de arhitectura instituţională şi juridică a statului de drept”.
Autorul avertizează asupra ameninţărilor actuale la adresa democraţiei constituţionale din România. El descrie asaltul manipulator împotriva sistemului democratic, desfăşurat în principal pe reţelele sociale: „La sfârşitul anului trecut, sistemul democratic din România a fost sub asediul unor forţe distructive, interne şi externe, constituite şi pregătite vreme îndelungată pentru a manipula opinia publică”.
Stoica invocă analiza lui Răzvan Nicolescu, publicată în Financial Intelligence, care inventariază mesajele folosite pentru erodarea încrederii în partidele politice şi instituţiile democratice: „Suntem o colonie a Occidentului, liderii noştri sunt toţi corupţi, vom fi invadaţi de homosexuali, ni s-au luat resursele…”. Profesorul atrage atenţia asupra pericolului ca astfel de mesaje, repetate sistematic, să devină certitudini în rândul maselor.
„Toleranţa este liantul care face posibilă armonia sau cel puţin respectarea opiniilor contrare”, afirmă Stoica, dar subliniază că „intoleranţa faţă de valorile, principiile şi procedurile democraţiei constituţionale nu trebuie să fie tolerată”.
El consideră legitime reacţiile instituţiilor statului în apărarea democraţiei, inclusiv decizia Curţii Constituţionale de a anula procesul electoral prezidenţial şi de a cere reluarea alegerilor.
„Toleranța este liantul care face posibilă armonia sau cel puțin respectarea opiniilor contrare, susținute de valori și principii culturale, religioase și politice diferite. Modernitatea a instituit această regulă de procedură pentru a diminua potențialul conflictual al pluralismului opiniilor și al acțiunilor întemeiate pe acestea. Dar intoleranța față de valorile, principiile și procedurile democrației constituționale nu trebuie să fie tolerată. Instituțiile cărora li s-au acordat prin Constituție atribuțiile de garantare și apărare a acestor valori, principii și proceduri au legitimitatea să reacționeze împotriva intoleranței. Din această perspectivă, sînt legitime atît hotărîrea Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 prin care a fost anulat întregul proces electoral prezidențial, cu consecința reluării integrale a acestuia, cît și sentința Curții de Apel București din 31 decembrie 2024 prin care a fost respinsă cererea de anulare a deciziei Biroului Electoral Central de reluare a alegerilor prezidențiale”, concluzionează Valeriu Stoica.
