Cei care ar intenționa să crească nivelul ROBOR-ului, trebuie implicit să crească și nivelul ROBID-ului, expunându-se astfel la tranzacții care ar putea duce la pierderi, a afirmat, joi, Victor Andrei, director în cadrul Direcției Operațiuni de Piață a Băncii Naționale a României (BNR), la un eveniment de specialitate.
‘Practic, ROBID (Romanian Interbank Bid Rate – n.r.) și ROBOR ( Romanian Interbank Offer Rate – n.r.) au început undeva în 1995, la vreun an după ce a început oficial piața valutară și se renunțase la acele licitații, dar până în anul 2007, deși numărul de contributori a fost variabil, cotațiile erau informative. Pe măsură ce a fost nevoie ca piața să dezvolte și a apărut cererea de produse noi, de tip derivate pe dobânzi, a apărut necesitatea ca aceste rate să fie cât mai reprezentative. Astfel, în 2007, Banca Națională a emis reguli noi de ROBOR, aprobate de Consiliul de Administrație, dar, evident, discutate cu participanții la piață, în care principala schimbare a fost faptul că au devenit cotații ferme. Participanții se obligau să tranzacționeze la acele cotații dacă se considera necesar. Ce se discută mai puțin, și în presă, dar și în alte zone media, se discută mai puțin de faptul că există și un ROBID. Și faptul că în acele reguli din 2007 s-a introdus și un ecart maxim între ROBID și offer, ceea ce face ca cei care ar intenționa să crească nivelul ROBOR-ului, trebuie implicit să crească și nivelul ROBID-ului, expunându-se astfel la tranzacții care ar putea duce la pierderi. Acest lucru este de multe ori scăpat din vedere’, a spus Victor Andrei, la o dezbatere organizată de Revista Piața Financiară.
ROBOR/ROBID sunt dobânzi de referință ale pieței interbancare, la care băncile se împrumută sau își plasează lichiditățile între ele.
Victor Andrei a explicat că aceste aspecte, împreună cu elementele de sumă minimă, de ecart maxim pe scadență, care ulterior au fost reduse odată cu dezvoltarea pieței, fac ca potențiala manipulare a acestor cotații să fie aproape imposibilă.
‘În plus, din calcul se exclud cotațiile minime și maxime, tocmai pentru a face și mai bună și mai puțin expusă la variații potențiale nejustificate’, a declarat directorul BNR.
El a menționat că există dorința ca acești indici să fie bazați pe tranzacții, dar inclusiv în piețe dezvoltate numărul de tranzacții este redus și forurile internaționale, precum IOSCO (International Organization of Securities Commissions) acceptă și consideră reprezentative cotațiile ferme.
‘Ce este important, așa cum multe bănci au subliniat, ar fi bine ca unii din cei care comentează activitatea să vadă cum se desfășoară efectiv acolo în dealing room și am alături de mine în panel oameni care sunt de mult în piață. Și voi știți de mult cum funcționează. Unii din voi au fost în dealing room. Arbitrajiștii funcționează sub un stres permanent, cu o țintă ambițioasă de profit, care nu este întotdeauna legată de agenții de vânzări de credite, așa cum se presupune. O bancă nu este un monolit, fiecare departament are propriul buget și nu este necesar neapărat ca un dealer să aibă aliniate criteriile de performanță și bonusul cum au cei de credite, deci corelația care se face implicit este neadevărată, departe de adevăr’, a subliniat Victor Andrei.
Potrivit acestuia, mecanismul este unul robust și reprezentativ pentru ce se întâmplă în piață.
Revista Piața Financiară organizează, joi, la ASE București, o masă rotundă dedicată indicilor ROBOR, conduitei politicii monetare și principalilor indicatori macroeconomici.
