„Am forat un puţ în Darvaza pentru a capta gazul”, a declarat vineri ministrul gazelor naturale din această ţară, Maksat Babaiev, într-o conferinţă pe teme energetice organizată în capitala Aşgabad, referindu-se la acel incendiu de metan, cu un diametru de aproximativ 60 de metri, situat în mijlocul întinderilor deşertice din această fostă republică sovietică.
„Acest lucru va permite reducerea emisiilor şi intenţionăm să forăm un al doilea puţ”, a continuat el, în contextul în care Turkmenistanul este unul dintre cei mai mari emiţători de metan din lume.
Craterul din Darvaza, supranumit „Porţile Iadului”, s-a format în 1971, în momentul în care oamenii de ştiinţă au străpuns în mod accidental o pungă de gaz subteran în timpul unor foraje efectuate la aproximativ 270 de kilometri nord de capitala Aşgabad.
Temându-se că acel crater va emite gaze otrăvitoare şi pentru a epuiza zăcământul, autorităţile sovietice din epocă i-au dat foc, iar flăcările ard de atunci şi eliberează în mod continuu metan.
Dispunând de a patra rezervă de gaze ca mărime la nivel mondial, potrivit estimărilor, Turkmenistan, condus de preşedintele Serdar Berdîmuhamedov, este una dintre cele mai închise ţări din lume şi nu permite decât unui număr foarte restrâns de informaţii să iasă în afara graniţelor sale.
Dar, în ultimii ani, importantele progrese făcute în sectorul monitorizării din satelit a emisiilor de metan au permis identificarea surselor de emisii de metan la nivel planetar, iar acestea se află cu precădere în Turkmenistan, deţinătorul recordului mondial al scurgerilor acestui gaz, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE).
Vineri, ministrul Maksat Babaiev a salutat scăderea cu 10% a emisiilor de metan din ţara lui între anii 2020 şi 2023, citând un raport întocmit de Kayrros, o companie de inginerie de mediu cu sediul la Paris şi considerată o autoritate de referinţă în acest domeniu.
Având o durată de viaţă mai scurtă dar o putere de încălzire mai mare decât dioxidul de carbon (CO2), metanul este responsabil pentru aproximativ 30% din încălzirea planetei noastre în raport cu Revoluţia industrială, potrivit oamenilor de ştiinţă, iar concentraţia sa în atmosfera Terrei este în continuă creştere.
