Analiza ADN-ului recuperat din fragmentele osoase ale victimelor conservate în mulaje de ghips a infirmat mai multe concepții tradiționale despre relațiile de familie, ascendența și chiar sexul acestora, oferind noi perspective asupra vieții în vechiul oraș roman.
Erupția Muntelui Vezuviu, care a distrus Pompei și alte orașe din apropiere, a acoperit locuințele și oamenii cu gaze fierbinți și cenușă, păstrând, în același timp, scenele tragice ale distrugerii ca o „capsulă a timpului” unică.
După ce orașul a fost descoperit în 1748, arheologii au început să facă mulaje din ipsos pentru a păstra formele victimelor, iar unul dintre cele mai faimoase mulaje este al unui adult care ține în brațe un copil, considerat mult timp a fi mama acestuia. Însă, noile analize ADN sugerează că ipoteza a fost greșită: bărbatul adult nu era tatăl copilului, iar cei doi nu aveau niciun fel de legătură genetică.
În studiul publicat joi în Current Biology, cercetătorii au reexaminat rămășițele umane extrase din mulaje realizate de Giuseppe Fiorelli în secolul al XIX-lea. Printre descoperirile semnificative se numără și clarificarea unor relații familiale presupuse anterior, cum ar fi cea a unor „surori” care erau de fapt un bărbat și un adolescent de 14-19 ani.
„Datele noastre științifice nu se aliniază întotdeauna cu presupunerile comune. Aceste constatări provoacă ideile tradiționale despre gen și familie”, a declarat David Reich, profesor de genetică la Harvard, coautor al studiului. „Aceste noi descoperiri ne arată că în trecuturile antice nu se respectau aceleași norme sociale și de familie cu care suntem familiarizați astăzi.”
Un alt exemplu semnificativ provine din Casa Brățării de Aur, unde fusese presupus că o femeie care ținea un copil în brațe ar fi mama acestuia. Totuși, analiza genetică a arătat că bărbatul adult din acea scenă nu era legat de copil, iar el era, de fapt, un bărbat cu pielea închisă la culoare și părul negru.
Studiul a pus în lumină și diversitatea genetică a populației din Pompei, care includea oameni din mai multe colțuri ale Imperiului Roman, ceea ce subliniază caracterul cosmopolit al orașului aflat la intersecția principalelor rute comerciale ale vremii. Potrivit cercetătorilor, mulți dintre locuitorii Pompei proveneau din regiunile de est ale Mediteranei, reflectând mișcările migratorii și schimburile culturale specifice Imperiului Roman.
Aceste descoperiri adâncesc înțelegerea despre diversitatea socială și culturală din Pompei și provoacă mituri și idei preconcepute despre istoria acestei civilizații. „Aceste rezultate ne oferă o viziune mult mai bogată și mai diversă asupra lumii antice, distrugând concepțiile greșite și aducând în prim-plan realitatea complexă a acestui oraș roman”, a declarat Dr. Michael Anderson, profesor de arheologie clasică la Universitatea de Stat din San Francisco.
Studiul subliniază importanța ADN-ului în reconstrucția trecutului, oferind nu doar o „fotografie genetică” a orașului, dar și o lecție despre cum noile tehnologii pot schimba interpretările istorice, prin eliminarea unor mituri și prejudecăți formate în secolele trecute.
