Dincolo de peisajul său impresionant, lacul poartă în adâncuri o legendă tristă, despre o iubire interzisă, durere și lacrimi care, potrivit credinței populare, i-ar fi dat naștere.
Lacul s-a format în craterul unui vulcan stins, ultima sa erupție având loc acum aproximativ 9.800 de ani. De atunci, este alimentat doar de precipitații, ceea ce îi conferă o puritate remarcabilă. Apa, aproape lipsită de minerale, este considerată printre cele mai curate din Europa. Tocmai pentru a proteja acest echilibru fragil, din anul 2018 este interzis scăldatul.
Însă, dincolo de cifre și geologie, istoria lacului este strâns legată de suferința umană, transpusă în legende transmise din generație în generație.
Una dintre cele mai cunoscute legende spune că, în vremuri de demult, o fată pe nume Ana a fost forțată de părinți să se căsătorească cu un bărbat bogat, dar pe care nu-l iubea. Deși le-a implorat să-i permită să-și urmeze inima, rugămințile i-au fost refuzate.
În noaptea nunții, copleșită de disperare, Ana a fugit și s-a aruncat în apele lacului. De atunci, locul poartă numele ei, iar localnicii cred că spiritul său rătăcește încă pe maluri, plângând o iubire pierdută – așa cum transmite și ProTV
O altă versiune, mult mai dramatică, vorbește despre un tânăr vanitos care, din dorința de a ieși în evidență, a înhămat cele mai frumoase fete din sat la trăsura sa, biciuindu-le fără milă. Printre ele se afla și Ana, care, chinuită și umilită, a rostit un blestem înainte de a-și da ultima suflare. Cerul s-a înnorat, o furtună s-a dezlănțuit, iar castelul tiranului a fost înghițit de pământ. Pe locul rămas a apărut lacul, umplut cu lacrimile fetelor nevinovate.
O variantă asemănătoare descrie cum fetele au fost forțate să tragă o caleașcă grea pe un drum abrupt, biciuite fără milă. Din suferința lor s-au născut apele lacului. De aceea, oamenii din zonă cred că apa lacului are puterea de a curăța păcatele și de a aduce alinare sufletului.
Lacul Sfânta Ana nu este doar simbol al durerii, ci și al speranței. Pe malul său se află o capelă de lemn, ridicată în secolul al XII-lea, care a devenit de-a lungul timpului loc de pelerinaj. În secolele XVII și XVIII, mii de oameni veneau aici: unii în căutarea iertării, alții cu rugăciuni pentru iubire sau pentru a avea copii.
Tradiția spune că femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage Sfintei Ana, iar aceasta le va aduce binecuvântarea unui prunc. De asemenea, cuplurile tinere vin aici să-și unească destinele, convinse că Ana – cea care nu a avut parte de dragostea dorită – le va purta noroc în iubire.
Ținutul Secuiesc, unde se află Lacul Sfânta Ana, este o regiune fascinantă, plină de istorie, mister și natură de poveste. Dacă ajungi aici, iată câteva locuri pe care nu ar trebui să le ratezi:
Tinovul Mohoș – craterul geamăn al lacului, transformat într-o rezervație naturală de 80 de hectare. Accesul se face doar cu ghid, din cauza fragilității ecosistemului.
Peștera Sulfuroasă – cea mai mare mofetă naturală din Europa, eliberând hidrogen sulfurat cu proprietăți terapeutice, util în tratarea afecțiunilor cardiovasculare și a circulației periferice.
Cetatea Balvanyos – aflată la peste 1.000 m altitudine, în apropierea stațiunii Bálványos, cetatea datează din secolul al XII-lea și este învăluită în legende despre ultimii păgâni ai regiunii.
Grota Ucigașă – o peșteră periculoasă din Muntele Puturosu, unde concentrațiile de monoxid și dioxid de carbon pot fi letale, deși peștera pare inofensivă.
Izvoarele Tămăduitoare – un ansamblu de șase izvoare minerale, dintre care patru sunt amenajate cu bazine din lemn. Sunt folosite în terapii tradiționale pentru reumatism, afecțiuni nervoase și circulatorii.
