În prezent, cariera de la Ungurelașu și mina de la Cătălinu zac în paragină de 20 de ani, dar acestea vor renaște ajutate de noul context internațional și vor deveni puncte strategice ale României.
„Lipsa pieţei de desfacere, coroborată cu costurile foarte mari de producţie, creşterea preţurilor la energie pentru că neavând gaze aici în zonă, toată partea de preparare, măcinare era bazată numai pe curent electric. Au dus la închiderea activităţii atât la Cătălinu, cât şi la cariera de la Unguraşu şi implicit a sectorului”, spune Daniel Voicilă, director investiții Salrom Râmnicu Vâlcea.
Premierul Marcel Ciolacu a anunțat că situația se va schimba, iar cele două proiecte miniere vor primi o infuzie masivă de capital.
„Comisia Europeană va finanța cu 615 milioane de euro trei proiecte strategice pentru viitorul economiei românești la Gorj, Hunedoara și Bihor. Este vorba despre trei investiții care vor exploata minerale pe care se bat toate marile puteri economice ale lumii. Este vorba aici de grafit, de magneziu și de cupru”, a declarat premierul.
Din 34 de tipuri de materii prime critice identificate de către Critical Raw Materials Act (Actul european privind materiile prime critice), în România se găsesc:
- resurse nemetalifere: grafit și nisipuri cuarțoase, minerale de bor, fosforite;
- resurse metalifere: cupru, magneziu, bismut, galiu, germaniu și telur, stibiu, titan, wolfram și pământuri rare (T.R.).
„Toate sunt importante și la fel de valoroase și nu pot fi departajate”, susține Ministerul Economiei. Aceste minerale pot fi utilizate în mai multe domenii: aerospațial, aeronautică, electronică, echipamente medicale, baterii solare, laptop-uri, tehnologiei semiconductorilor, telefonie mobilă, G.P.S., internet, fibrei optice, automatică și electronică, industriei siderurgice, metalurgice și preparării minereurilor prin tehnologii curate, în industria aliajelor, materialelor refractare și polimerilor.
România este una dintre puținele țări din lume care deține resurse de grafit, în UE mai fiind o singură țară care are astfel de resurse. În prezent, aproape întreaga lume este depenendentă de China în ceea ce privește grafitul, iar dacă România va intra pe harta țărilor producătoare, atunci importanța țării noastre va crește exponențial.
”Vorbim despre un proiect 100% românesc, atunci când vorbim despre proiectul de 200 de milioane de euro al SalRom, o companie aflată în portofoliul Ministerului Economiei și Digitalizării, care va asigura exploarea a 15.000 de tone pe an de grafit, grafit care va putea fi folosit în tot ceea ce înseamnă energie și industria de apărare. Este un proiect care vine într-un context în care Europa are nevoie tot mai mare de această resursă. Grafitul se găsește în România și încă într-o țară din UE.
De asemenea, atunci când vorbim despre magneziu, vorbim despre o investiție de 115 milioane de euro, vorbim despre o materie critică care este folosită în industria aeronautică și poate fi folosit și în industria farmaceutică. Acest proiect vine și completează faptul că România este singura țară din lume care va exploata această resursă.
Cel mai mare dintre cele 3 proiecte, în valoare de 300 de milioane de euro, va fi în județul Hunedoara și privește extracția cuprului și aurului din subsolul României, care va reduce automat o reducere pe întregul ciclu în tot ceea ce înseamnă procesarea finală a cuprului față de importuri. În momentul de față, România depinde de importuri de cupru, dar o dată cu acest proiect care va produce anual 20.000 de tone de cupru concentrat vom asigura necesarul României și vom crește cu 2,3% producția de cupru la nivel european. Este esențial în tot ce înseamnă microconductori, industria automotivelor, industria de apărare”, a spus Bogdan Ivan.
Grafitul este un mineral compus din foițe de atomi de carbon suprapuse, cu o structură cristalină hexagonală. Este cea mai stabilă formă de carbon pur în condiții standard. Grafitul este foarte moale, are o greutate specifică scăzută, este relativ nereactiv și are o conductivitate electrică și termică ridicată. Etimologia termenului provine din limba greacă: γραφειν (graphein) = a scrie, aceasta fiind datorată urmei negre lăsată pe hârtie, proprietate care a determinat folosirea mineralului în fabricarea minelor de creioane.
Grafitul, o formă de carbon cunoscută în mod obișnuit pentru utilizarea sa în miez de creion, servește în mod tradițional la diverse aplicații tehnice: ca lubrifiant, conductor electric, material refractar sau pur și simplu ca sursă de carbon brut. Din punct de vedere istoric, industria metalurgică a fost principalul consumator de grafit, utilizându-l în creuzete, ca materie primă pentru fabricarea oțelului și ca electrozi în cuptoarele cu arc electric. Cu toate acestea, industria bateriilor devine rapid principalul consumator de grafit, proiecțiile indicând că aceasta ar putea reprezenta peste jumătate din cererea totală până la sfârșitul anilor 2020 [1].
Utilizarea grafitului în baterii a crescut începând cu anii 1970. Grafitul natural și cel sintetic sunt utilizate ca componente în principalele tehnologii de baterii, inclusiv în cele cu hidrură de nichel-metal și plumb-acid. Utilizarea ca material anodic în bateriile litiu-ion a devenit aplicația predominantă, ceea ce a accelerat cererea de material de grafit în trecut și o va face și în viitor.
Pe măsură ce lumea trece din ce în ce mai mult de la energia provenită din combustibili fosili la electrificarea fără emisii, bateriile devin un instrument de stocare vital pentru a facilita această tranziție energetică. Bateriile reprezintă tehnologia de stocare cu cea mai rapidă creștere și vor juca un rol esențial în atingerea obiectivului UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030.
Aproximativ 95% din materialul anodic utilizat în bateriile litiu-ion (LiB) se bazează pe grafit, fie grafit sintetic fabricat din precursori care conțin carbon, fie grafit natural obținut prin minerit și rafinare. Grafitul natural și cel sintetic sunt utilizate ca material anodic în celulele bateriilor litiu-ion în combinație, în proporții variabile, în funcție de performanța necesară, de costuri și de modelul de baterie.
