Coridorul Vertical sau Vertical Gas Corridor, așa cum este numit, va acoperi mai mult de 1.000 de kilometri, va permite inversarea fluxului de gaze naturale dinspre sud spre nord, cu scopul de a consolida securitatea aprovizionării cu energie a Europei Centrale şi de Sud-Est. Ţărilor participante în mod direct la proiect li s-au alăturat Slovacia, Moldova și Ucraina, iar proiectul este susținut de SUA, care promite finanțare prin agenția internațională de dezvoltare USAID.
În ciuda entuziasmului inițial și a declarațiilor pompoase, Coridorul Vertical se transformă într-un fel de legendă a Meşterului Manole întrucât procesul de realizare a lui se poticneşte din cauza incertitudinilor din evoluţiile geopolitice. Însă principalul factor descurajant îl reprezintă faptul că Europa este încă alimentată cu gaz natural rusesc, care este vândut la prețuri competitive, prin Turcia și prin conducta Turkstream.
Din partea Greciei participă companiile DESFA SA (Operatorul Sistemului național de gaze naturale) și Gastrade, care va transporta gaze naturale lichefiate (GNL) de la stația plutitoare de stocare și regazificare FSRU Alexandroupoli. Un format multinaţional are şi consorțiul ICGB, care administrează conducta de transport de gaze naturale greco-bulgară IGB şi la care participă în cote egale compania de stat de gaze din Bulgaria BEH și companiei publică greacă de gaze DEPA în colaborare cu compania italiană Edison. Din partea Bulgariei participă operatorul de stat de transport gaze naturale Bulgartransgaz, iar din celelalte țări participă operatorii naţionali de transport al gazelor.
Cu câteva zile înainte de Târgul Internaţional de la Salonic, operatorii Coridorului Vertical s-au întâlnit la Salonic, unde „au reconfirmat importanța continuării eforturilor de a utiliza pe deplin infrastructura existentă și de a explora în continuare modalități de finalizare a unor lucrări punctuale pentru a elimina blocajele de pe traseu”. Declarația comună semnată de cele 9 companii nu menționează însă că interesul pentru testul de piață – market test – efectuat în iulie pentru Grecia – a fost aproape zero. Aceasta înseamnă că potențialii utilizatori ai Coridorului nu au licitat pentru a rezerva capacitate pentru următorii 15 ani. Mesaje descurajante vin și din alte regiuni, interesul importatorilor de gaze naturale fiind anemic.
Cu toate acestea, operatorii Coridorului afirmă că realizarea acestuia este în continuare necesară, fiind „o inițiativă strategică de mare anvergură, care depășește fluctuațiile pe termen scurt ale pieței”. Operatorii îşi întorc privirile spre Comisia Europeană pentru a primi finanţare şi de aceea şi-au dat întâlnire în luna octombrie la reuniunea ministerială a inițiativei CESEC (pentru interconectarea energetică a Europei Centrale și de Est) de la Budapesta.
Deși costul total al lucrărilor Coridorului (în principal pentru modernizarea sistemelor de transport) nu a fost anunțat oficial, estimările îl situează la circa 450 de milioane de euro. Bugetul final ar putea fi mai mare, întrucât doar în Bulgaria au fost anunțate investiții de stat de peste 300 de milioane de euro. Operatorii cer Comisiei Europene să finanțeze în proporţie de 50% lucrările prin Repower EU, pentru a reduce dependența de combustibilii fosili ruseşti și pentru a realiza tranziția ecologică. Este vorba despre un pariu dificil, deoarece Comisia s-a angajat la o reducere treptată a utilizării combustibililor fosili (și, prin urmare, a gazelor naturale) până în 2040.
Primele discuții privind crearea Coridorului Vertical de Gaze Naturale au început în 2014, printr-o inițiativă comună a Greciei, Bulgarieo şi României. De atunci, iniţiativa a trecut prin multe momente dificile, iar conducta interconectoare IGB, cu o lungime de182 km, inaugurată în 2022, este considerată un tronson relativ mic, dar esențial al proiectului. Cel mai înflăcărat susținător al Coridorului Vertical este Bulgaria, prin Bulgartransgaz. Compania de stat aspiră ca acest coridor să înlocuiască actuala rută a gazelor rusești către Europa de Vest prin Ucraina pentru a transporta, în schimb, gaze furnizate din surse alternative din SUA, Qatar, Egipt și alte țări pe teritoriul bulgar.
După cum s-a convenit în toamna anului 2023, toți operatorii urmau să efectueze în paralel, în iulie 2024, teste de piață angajante printre companiile care importă şi comercializează gaze cu scopul de a constata dacă vor fi utilizate capacitățile suplimentare aflate în plan de construire. Pe baza rezultatelor acestor teste, acum ar trebui luată decizia finală de investiție cu privire la extinderea racordurilor la gazele naturale.
Bulgartransgaz (BTG) s-a dovedit a fi cel mai nerăbdător participant la proiect și, în urma unei decizii a parlamentului, nici măcar nu a mai efectuat un test de piață, ci a început imediat construcția. Investiția se ridică la aproape 600 milioane BGN (306 milioane de euro) fără TVA. Nu există contracte cu importatorii de gaze, dar argumentul este că, întrucât proiectul asigură capacități permanente, nu este nevoie de o rezervare pe termen lung.
Consorțiul ICGB, care administrează conducta greco-bulgară, admite însă că interesul manifestat a fost mai mic decât cel anunțat inițial. Una dintre explicațiile date ziariştilor din reţeaua Pulse, care au investigat acest proiect, este că se preconizează o clarificare a situaţiei odată cu punerea în funcțiune a stației FSRU de la Alexandroupoli. Din cauza apariţiei unor scurgeri la conducta care leagă platforma plutitoare de zona continentală, procesul a fost amânat în luna mai, iar noul termen limită pentru începerea funcţionării stației este 1 octombrie.
În România, testul de piață efectuat de operatorul de gaze Transgaz s-a încheiat cu un rezultat negativ din cauza interesului comercial insuficient pentru cantități suplimentare de gaze naturale. Procedura a fost anulată, fără a exista informații despre ce se va întâmpla în continuare. Asta înseamnă cel mai probabil că operatorul nu va întreprinde nicio măsură în viitorul apropiat.
În Slovacia, Coridorul Vertical de Gaze Naturale a fost în prim-plan abia în momentul în care a fost anunțată aderarea țării la proiect, la începutul anului 2024. Dar operatorul slovac este departe de a lua măsuri concrete pentru creșterea capacității conexiunii sale cu România.
În Ungaria, care se bazează încă pe gazul natural rusesc, nu există semnale de mobilizare prea mare. Moldova și Ucraina s-au alăturat recent și, deși Bulgaria își propune să înceapă aprovizionarea celor două țări după suspendarea gazelor rusești prin Ucraina la sfârșitul anului 2024, toate acestea rămân încă în sfera unor dorinţe neîmplinite.
Prin urmare Bulgaria, care este a doua țară pe traseul proiectului, este singura care construiește facilități şi care își mărește capacitatea rețelei de transport. Potrivit experților, este foarte probabil ca operatorul de stat să investească fonduri semnificative, fără să se fi asigurat că investiția va fi profitabilă. Astfel, există riscul ca efectele să fie similare celor din contractul încheiat cu compania de stat turcă Botaş, acord prin care Bulgaria și-a rezervat la terminalele turcești o capacitate de 1,85 miliarde de metri cubi pe an pentru transportul de gaze naturale. Fostul ministru interimar al energiei Rosen Hristov a susținut că Bulgaria va vinde astfel cantități uriașe de gaze naturale țărilor vecine, dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Acordul s-a dovedit a fi un fiasco pentru Bulgaria, iar compania de stat plătește 480.000 de dolari pe an pentru un serviciu pe care nu îl folosește.
Totuşi BTG este încrezător că situaţia se va schimba atunci când Ucraina va opri tranzitul gazelor rusești pe teritoriul său la sfârșitul anului 2024, iar gazele naturale vor curge spre Europa de Vest, dinspre Grecia și Turcia, prin Bulgaria.
Grecia, ale cărei terminale de regazificare GNL ar urma să alimenteze Coridorul Vertical de Gaze Naturale, lucrează și ea la acest proiect, dar într-un ritm mai lent și cu îngrijorare legată de profitabilitatea acestuia.
La o conferință organizată de The Economist în această vară, directorul executiv al DESFA, Maria Rita Galli, a comentat că piața gazelor naturale se află într-o perioadă de volatilitate, deoarece Mediterana de Est este inundată cu gaz rusesc ieftin. Acest lucru creează dificultăţi importatorilor de gaze naturale lichefiate (GNL) în a face estimări și în a angaja capacitatea proiectelor de infrastructură. Ea a spus că semnalele dinspre piață nu sunt pozitive, deoarece importatorii de gaze naturale sunt reticenți să își asume angajamente pe termen lung într-un mediu internațional imprevizibil, iar acest lucru împiedică dezvoltarea și investițiile în noi infrastructuri critice de gaze.
Potrivit Mariei Rita Galli, acest proiect îmbunătățește perspectivele de optimizare a capacității conductei Grecia-Bulgaria de la 3 la 5 miliarde de metri cubi pe an, dar și planurile Gastrade, la care participă Bulgartransgaz, de a construi un al doilea terminal plutitor de gaze naturale lichefiate la Alexandroupoli.
Pentru a realiza o parte a traseului Coridorului Vertical de Gaze Naturale, Bulgaria lucrează deja la creșterea capacității de transport a trei dintre interconexiunile sale. Este vorba despre două puncte de intrare dinspre Grecia, conductele Koulata-Siderokastro și Komotini-Stara Zagora și o conexiune de ieșire la granița cu România (Kardam-Negru Vodă). Cel mai ambițios plan este conducta către România, cu scopul de a dubla capacitatea acesteia la 10 miliarde de metri cubi pe an, cu implicarea şi a unei companii americane și a uneia austriece. Cu toate acestea, nici măcar în Bulgaria nu a fost manifestat un interes prea mare pentru testele de piață efectuate de consorțiul care administrează conducta greco-bulgară. „Mediul incert existent pe piaţă, precum și prețul semnificativ mai scăzut, comparativ cu nivelurile europene, al gazelor naturale rusești din Turcia joacă, de asemenea, un rol în manifestarea unui interes scăzut”, au spus reprezentanții ICGB.
Din Bulgaria, coridorul vertical de gaze ar trebui să continue dincolo de punctul de intrare în România, spre Ucraina și Ungaria. Dar procedurile pentru cele trei puncte de intrare au eșuat, potrivit Transgaz din România. „Rezultatele testului economic demonstrează că nivelul ofertelor depuse în cadrul licitațiilor nu îndeplinesc criteriile pre-definite de succes pentru niciunul dintre nivelele de capacitate incrementală. Licitațiile de capacitate incrementală vor fi închise și anulate având în vedere rezultatul testului economic negativ”, se arată într-un comunicat privind închiderea procedurii de capacitate incrementală România-Ungaria.
În Slovacia, Coridorul Vertical de Gaze Naturale a fost menţionat doar în urma unui comunicat din ianuarie cum că țara s-a alăturat inițiativei împreună cu Moldova și Ucraina. Politicienii nu vorbesc despre asta, deși politica oficială a actualului guvern pro-rus al lui Robert Fico este de a diversifica sursele de gaze naturale pentru a fi mai puțin afectate de o eventuală perturbare a tranzitului prin Ucraina. Prin urmare, participarea la coridor are un scop absolut practic pentru Slovacia.
Sursa: Efsyn.gr, în traducerea Rador Radio România
