Șoimul călător este o pasăre de talie medie, cu o lungime de 38–51 cm și o anvergură a aripilor de 89–113 cm. Femela este mai mare decât masculul cu aproximativ 15–20%. Penajul său caracteristic, cu spatele gri-ardezie și partea ventrală albă străbătută de dungi fine negre, împreună cu „mustața” neagră de pe față, îl fac ușor de recunoscut.
Specia are o distribuție globală, fiind prezentă pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Se hrănește în principal cu păsări de talie medie, precum porumbeii, dar și cu lilieci și mici mamifere. Cu o vedere excepțională, șoimul își poate detecta prada de la distanțe de peste 8 kilometri, preferând să vâneze la răsărit și la apus.
În România, șoimul călător este o specie sedentară, cu o populație estimată între 135 și 250 de perechi, aflată în creștere. Dacă în trecut prefera exclusiv zonele montane și stâncoase, recent a fost observat și în orașe mari precum București, Cluj, Constanța și Harghita, semn al unei adaptări impresionante la mediul urban, potrivit pasaridinromania.sor.ro.
În anii ’60–’70, această specie a fost aproape de dispariție în România din cauza utilizării pesticidelor organoclorurate. Însă interzicerea acestor substanțe și eforturile de conservare au permis o revenire spectaculoasă, iar astăzi șoimul călător este clasificat cu „risc scăzut” de dispariție, deși amenințările precum braconajul și pierderea habitatului persistă.
Prezența șoimului călător în mediul urban poate ajuta la controlul populațiilor de porumbei și alte specii, contribuind la echilibrul ecologic. De asemenea, apariția sa oferă o oportunitate excelentă pentru programe de educație ecologică și creșterea conștientizării privind importanța conservării biodiversității.
Protejarea acestor păsări și a habitatelor lor este esențială pentru menținerea unui echilibru sănătos în ecosistemele urbane și pentru a continua să beneficiem de serviciile ecosistemice oferite de aceste extraordinare păsări de pradă.
