Dezbaterea publică privind metodologia concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar a adus în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme din educaţia românească: raportul dintre controlul centralizat şi autonomia reală a şcolilor.
În cadrul emisiunii Viitor pentru România, de la Prima News, directori de şcoli şi reprezentanţi ai comunităţii educaţionale au analizat noile propuneri, ridicând întrebări esenţiale despre direcţia în care merge sistemul.
Una dintre cele mai directe observaţii a venit din partea lui Viforel Dorobanţu, director al Şcolii Curcani şi vicepreşedinte CEMS, care a punctat o problemă de fond: lipsa de încredere a Ministerului Educaţiei în propriii directori.
„Este clar că Ministerul Educaţiei nu are încredere în directorii pe care îi va numi, atâta timp cât nu le oferă toate frâiele conducerii unei şcoli”, a afirmat acesta.
Declaraţia sintetizează o frustrare resimţită de mulţi dintre directorii din sistem: aceea că li se cere performanţă managerială, dar fără a li se oferi autonomia necesară pentru a construi echipe şi strategii adaptate realităţilor din fiecare comunitate şcolară.
În opinia invitaţilor, metodologia aflată în dezbatere aduce câteva elemente pozitive. Delia Petran, director şi vicepreşedinte CEMS, a apreciat introducerea unor evaluări standardizate şi intenţia de a ridica exigenţele pentru viitorii directori. Totuşi, ea atrage atenţia că profesionalizarea concursului trebuie dublată de aceeaşi rigoare şi în selectarea celor care evaluează.
„Autoritatea morală a evaluatorului este pilonul pe care se construieşte încrederea”, a subliniat aceasta.
O altă preocupare majoră priveşte componenţa comisiilor de evaluare. Directorii consideră legitimă implicarea specialiştilor din afara sistemului, inclusiv din zona de business sau resurse umane, însă se întreabă dacă aceştia pot înţelege specificul conducerii unei şcoli.
„În educaţie nu lucrezi cu profit, lucrezi cu destine”, a punctat Delia Petran.
De asemenea, participanţii au atras atenţia asupra riscului birocratizării excesive. Concursul propune probe scrise şi proiecte manageriale, însă mulţi directori consideră că lipseşte tocmai testarea practică a competenţelor reale: gestionarea conflictelor, soluţionarea sesizărilor sau administrarea unor situaţii concrete din viaţa unei şcoli.
Pentru Marian Anghel, preşedinte CEMS, adevărata provocare rămâne evaluarea competenţelor autentice, nu a portofoliilor de diplome şi adeverinţe.
Pe lângă metodologia în sine, directorii reclamă şi o contradicţie structurală: li se cere performanţă strategică, în timp ce continuă să aibă norme consistente de predare şi responsabilităţi administrative copleşitoare.
Mesajul comun transmis în emisiune este clar: reforma concursului pentru directori este necesară, dar ea trebuie însoţită de o schimbare de paradigmă. Fără autonomie reală, fără încredere instituţională şi fără un cadru coerent de leadership educaţional, riscul este ca noua metodologie să rămână doar un exerciţiu procedural, fără impact real asupra şcolii româneşti.
