La Muzeul ‘Timpul Omului’ din comuna buzoiană Mânzălești este expusă o cămașă îngropată, o ie salvată din calea trupelor cotropitoare în jurul anului 1945, o piesă unică prin simbolistica ‘Pomului vieții’ și istoria sa care amintește de modul în care zestrea era salvată prin îngropare la rădăcina unui copac, departe de casă.
Cămașa îngropată a fost cusută în anul 1928 de către o tânără în vârstă de 24 de ani pentru a merge la nunta fratelui ei. Piesa de o frumusețe deosebită avea să țeasă la rândul ei o istorie, după ce în jurul anului 1945 a fost îngropată lângă un prun mai departe de casă, într-o ladă de zestre, timp de patru luni de zile, de frica trupelor armate invadatoare.
‘În zona Mânzălești, dintotdeauna femeile au căutat să-și înfrumusețeze ținuta. În urmă cu mult timp, erau foarte greu de găsit materiale pentru a-și confecționa îmbrăcăminte. Cea mai la îndemână era pânza de in, bumbac sau cânepă. Femeile făceau din bucățile de pânză pe care le țeseau la război adevărate bijuterii. Erau croite niște dreptunghiuri finisate pe care le strângeau la gât, așa numita cămașă carpatică. În zona noastră ia se numește cămașă. La Muzeul ‘Timpului Omului’ am multe cămăși donate. Fiecare obiect de acolo are o poveste pe care eu am aflat-o mergând pe teren. Una dintre cămăși, mi-a povestit cea care a donat-o, a fost îngropată împreună cu toată zestrea care se afla în ladă, ce aparținea unei femei. Cămăși, pânză de lăsat în groapă, zestrea fetelor, absolut tot ce era de pânză. Le îngropau de frica rușilor care treceau pe Valea Slănicului, prin 1945-1946 se întâmpla asta. Dacă nu aflau cu puțin timp înainte, soldații luau tot ce găseau ca să șteargă cai, să șteargă cizmele și femeile au încercat să găsească o metodă să le salveze’, a declarat, pentru AGERPRES, custodele Muzeului ‘Timpul Omului’ din Mânzălești, Cecilia Petrescu.
Gropile în care cămășile erau ascunse nu erau făcute la întâmplare. De cele mai multe ori lăzile de zestre erau îngropate departe de casă, iar gropile erau bine acoperite și camuflate.
Pentru Muzeul ‘Timpul Omului’, piesa vestimentară este una prețioasă, care stârnește de fiecare dată curiozitatea vizitatorilor.
‘Făceau niște gropi mai departe de casă pe care le căptușeau bine cu fân, băgau acolo lada cu tot ce aveau și acopereau foarte bine cu pământ. Deasupra puneau niște paie cărora le dădeau foc să pară că nu-i nimic acolo. Cămașa aceasta face parte dintr-un lot din ăsta. Era o metodă de a păstra lucrurile pe care le aveau. Cămășile toate de la muzeu sunt donate din comuna Mânzălești și este o cămașă cu o lucrătură specială, foarte frumos lucrată cu roșu și negru. Are 98 de ani în momentul acesta cămașa, s-a păstrat destul de bine, pentru că femeile știau cum să le spele și cum să le păstreze peste timp. O cămașă foarte admirată, este unică în felul ei. La noi nu există două cămăși identice, pentru că femeile erau destul de orgolioase să nu iasă la horă cu o cămașă pe care o mai are și vecina. E un model unic în zona noastră și eu mă bucur că există la muzeu și că i-am aflat povestea. Ea poate fi văzută la Muzeul ‘Timpul Omului’ din Mânzălești’, a precizat Cecilia Petrescu.
Dincolo de povestea țesută în jurul ei, cămașa îngropată se remarcă printr-un simbol deosebit, ‘Pomul vieții’, armonia dintre divin și lumesc, dintre cer și pământ.
Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer, având caracterul unui centru de armonizare și echilibru, a explicat Cecilia Petrescu.
Potrivit acesteia, ‘Pomul vieții’ reprezintă unul dintre miturile străvechi ale omenirii, care simbolizează ideea de ‘tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’.
‘Pentru noi, cei de la țară, ia întotdeauna a fost privită cu mare admirație. Fiecare cămașă are o simbolistică și o coloristică. Una era pentru fetele care ieșeau la horă, în general cu motive florale și culori vesele, alta era pentru femeile căsătorite și femeile în vârstă. Nici măcar nu trebuia să vezi femeia, fata, pentru că știai de la început cine a purtat-o, pentru cine a fost făcută. Cunoșteai o femeie văduvă care nu dorea să se mărite prin simbolistica ei. Cele mai valoroase sunt cele cu motive geometrice, cum e și cămașa îngropată despre care v-am spus, cele mai vechi cu simbolurile venite dinspre civilizația Cucuteni. Cămașa de Mânzălești este cămașa mocănească cusută cu roșu, o cusătură plină, cusătura mocănească, mâneca foarte ornamentată. Aceasta este cămașa reprezentativă a comunei noastre, cămașa mocănească. Se spune că pe mâneca unei cămăși autentice, tradiționale se află tot rostul lumii. Pe cămașa îngropată am găsit simbolul ‘Pomul vieții’, simbolul acesta ancestral, într-o formă stilizată, ce semnifică viața trăită în curățenie sufletească, în credința lui Dumnezeu, pentru că pomul vieții are rădăcinile în pământ, trunchiul și partea cerului. Legătura noastră cu cele două lumi, lumea care a trecut, strămoșii noștri, venim noi și, mai departe, nădejdea noastră spre mai bine, nădejdea noastră spre cer’, a explicat Cecilia Petrescu.
Foto: Cecilia Petrescu
