Ministerul Culturii evidențiază că de Ziua Internațională a Patrimoniului Cultural Imaterial, sărbătorită anual pe 17 octombrie, atenția se îndreaptă către oamenii de ale căror cunoștințe și pricepere depinde continuitatea unor practici care ne definesc cultural.
‘Instituită de Conferința Generală a UNESCO în noiembrie 2023 și celebrată pentru prima dată în 2024, această zi are un scop precis: să facă mai bine cunoscute diversitatea și valoarea patrimoniului cultural imaterial și nevoia de a-l proteja. Data amintește de adoptarea, la 17 octombrie 2003, a Convenției UNESCO pentru salvgardarea acestui patrimoniu. Pentru România, care a marcat anul acesta șapte decenii de la aderarea la UNESCO, cele 11 elemente înscrise în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității implică obligații față de comunitățile care le practică’, se arată într-un mesaj al Ministerului Culturii postat, sâmbătă, pe Facebook.
Participarea la dosarele multinaționale privind extinderea elementului ‘Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor’ și înscrierea ‘Tehnicilor tradiționale de preparare a iaurtului și practicilor sociale asociate’, ambele aflate în evaluare, precum și intrarea în al doilea deceniu de la înscrierea tehnicilor tradiționale de realizare a scoarței, printr-un dosar comun al României și Republicii Moldova, sunt doar câteva exemple ale demersurilor și reperelor care ne îndreaptă atenția către continuitatea acestui patrimoniu, precizează Ministerul Culturii.
Conlucrarea dintre muzee, cercetători și specialiștii care lucrează direct cu meșterii și comunitățile rămâne esențială. Cercetarea, expozițiile, activitățile educative și proiectele care apropie publicul de valoarea acestor practici și de oamenii care le cunosc și le duc mai departe sunt în continuare prioritare.
‘Ministerul Culturii prețuiește contribuția și experiența purtătorilor de patrimoniu, a căror pricepere este indispensabilă înțelegerii culturii vii. Cunoștințele lor, felul în care le folosesc astăzi și le împărtășesc celor interesați oferă repere esențiale pentru orice demers de salvgardare. Le mulțumim pentru munca lor și pentru disponibilitatea de a împărtăși ceea ce știu’, a afirmat ministrul interimar al Culturii, Demeter Andras Istvan.
”La mulți ani patrimoniului viu și tuturor celor care îl poartă mai departe! Să aveți bucuria de a găsi oameni dornici să învețe de la dumneavoastră și sprijinul de care aveți nevoie pentru a continua ceea ce faceți cu atâta pricepere și grijă”, transmite Ministerul Culturii.
***
La 17 octombrie, în fiecare an, este marcată, la nivel internațional, Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial, dedicată valorizării și protejării tradițiilor, meșteșugurilor, expresiilor artistice și obiceiurilor care definesc identitatea culturală a popoarelor, notează https://www.cnr-unesco.ro/.
Conceptul de patrimoniu cultural imaterial a fost recunoscut oficial la nivel global prin Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris, la 17 octombrie 2003. Această Convenție a fost creată ca o completare la Convenția Patrimoniului Mondial din 1972, care proteja în principal patrimoniul material – monumente, situri istorice și naturale.
România a adoptat această Convenție prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005 și a depus instrumentele de ratificare la 20 ianuarie 2006, moment care a deschis posibilitatea înscrierii elementelor de patrimoniu cultural imaterial românești pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii, instrument principal de aplicare a respectivei convenții.
România are 11 elemente ale Patrimoniului Cultural Național înscrise până în prezent în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității și anume: ‘Ritualul Călușului’ (2008), ‘Doina’ (2009), ‘Artizanatul ceramicii de Horezu’ (2012), ‘Colindatul de ceată bărbătească’ (2013, înscriere multinațională cu Republica Moldova), ‘Jocul fecioresc’ (2015), ‘Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței’ (2016, împreună cu Republica Moldova), ‘Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie – Mărțișorul’ (2017, împreună cu Republica Moldova, Bulgaria și Republica Macedoniei de Nord), ‘Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova’ (2022), ‘Tradiția de creștere a cailor de rasă lipițană’ (2022, dosar comun depus de șapte țări – Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria) și ‘Transhumanța, strămutarea sezonieră a turmelor’ (2023) și ‘Cobza – cunoștințe tradiționale, tehnici și muzici tradiționale’ (2025).
