Ziua internațională a parlamentarismului este marcată anual, la 30 iunie, în această zi fiind fondată, în 1989, Uniunea Interparlamentară (UIP). Tema zilei în acest an este ‘Bring human rights into focus’, potrivit https://www.ipu.org/.
Tema din 2026 dorește să sublinieze că drepturile omului și libertățile democratice nu sunt doar idealuri abstracte, ci sunt fundamente ale democrației liberale pe care parlamentele trebuie să le protejeze. Cu toate acestea, în întreaga lume, acestea sunt puse în plan secund. Campania UIP pentru Drepturile Omului 2026 ‘Să aducem drepturile omului în prim-plan’ / ‘Bring human rights into focus’ reprezintă un apel pentru repoziționarea acestor drepturi ca prioritare și pentru a le menține acolo.
Uniunea Interparlamentară argumentează alegerea temei, arătând că parlamentarii din întreaga lume sunt reduși la tăcere, amenințați și persecutați doar pentru că își fac treaba. Mai mult, angajamentele internaționale privind drepturile omului se materializează doar atunci când parlamentele le transpun în legislație. Parlamentele au puterea – și responsabilitatea – de a concentra mai mult atenția asupra drepturilor omului în tot ceea ce fac. Cu cât legile sunt mai clare, cu atât protecția este mai puternică, mai susțin organizatorii.
Marcarea unei astfel de zile a fost decisă considerându-se că dimensiunea parlamentară a democrației trebuie consolidată, mai ales în contextul în care democrațiile deja se confruntă cu numeroase provocări precum mișcările populiste sau cele radicale, conform https://www.ipu.org/ și https://www.un.org/.
În acest context, ONU consideră că, pentru ca democrația să prospere, parlamentele, ca piatră de temelie a democrațiilor moderne, trebuie să fie puternice, transparente, responsabile și reprezentative.
Aniversarea acestei zile a fost stabilită în 2018 de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin A/RES/72/278, care a recunoscut rolul parlamentelor în planurile și strategiile naționale și în asigurarea unei mai mari transparențe și responsabilitate la nivel național și global.
ONU promovează și conceptul de diplomație parlamentară, ca modalitate de a construi relații și de a promova cooperarea între parlamentele naționale. Multe parlamente își încurajează membrii să participe la organizații interparlamentare, schimburi bilaterale și alte inițiative de diplomație parlamentară, scrie https://www.un.org/.
Tema din 2025 a zilei a fost ‘Achieving gender equality, action by action’/ ‘Realizarea egalității de gen, acțiune cu acțiune’, marcând un an crucial, în care Declarația de la Beijing și Platforma de Acțiune Beijing, planul global pentru egalitatea de gen, a sarbatorit cea de-a 30-a aniversare, potrivit https://www.ipu.org/.
Temele edițiilor anterioare au fost: ‘Parliaments for the planet’ (2023), ‘Citizen engagement and public participation in the work of parliaments around the world (2022)’, ‘I Say Yes to Youth in Parliament!’ (2021), ‘Member events for 2020 (2020)’, ‘IPU’s 130th anniversary!’ (2019), conform https://www.ipu.org.
Regimurile parlamentare sunt acele regimuri caracterizate de un guvern responsabil în fața parlamentului, noțiunea de democrație parlamentară fiind produsul secolului al XX-lea, ce a urmat apariției și extinderii sufragiului universal. Criteriul minim al democrației este considerat votul universal. În majoritatea țărilor cu un regim de monarhie constituțională, precum Marea Britanie, statele din Scandinavia sau Benelux, democrația a fost introdusă mai târziu decât regimul parlamentar. Doar în unele monarhii autoritare a fost introdus sau păstrat votul universal, fără a avea însă și un regim parlamentar cu guvern responsabil în fața parlamentelor (ex: Franța – 1851 sau Germania – 1871), se arată pe site-ul https://www.sciencedirect.com/.
În cercetările recente, conceptul de parlamentarism este definit prin prisma discuțiilor despre deliberare (parlamentară), reprezentare, responsabilitate și suveranitate, sau prin prisma libertăților parlamentare (libertatea de exprimare, mandatul liber, alegerile libere etc). De asemenea, dezbaterile conceptuale recente din jurul parlamentarismului includ deficitul în creștere a legitimității parlamentelor naționale, conform articolului ‘Parliamentarism: A Concept and its Practice’ (Kari Palonen și Zoltan Gabor Szucs), publicat pe site-ul https://ecpr.eu/.
În prezent, aproape fiecare țară din lume are o formă de parlament, sistemele politice parlamentare clasificându-se în două categorii: bicameral și unicameral. Din 188 de parlamente naționale din lume, 81 sunt bicamerale (162 de camere) și 107 sunt unicamerale, ceea ce înseamnă aproximativ 44.000 de membri în întreaga lume, conform https://www.ipu.org/.
Uniunea Interparlamentară
Uniunea Interparlamentară (UIP) a fost creată la 30 iunie 1889, într-o perioadă în care nu existau mijloace prin care guvernele și parlamentele să coopereze la nivel internațional. Ideea reunirii parlamentarilor din diferite țări câștigase teren în rândul pacifiștilor în anii 1870 și 1880, dar până în 1889 nimeni nu transformase ideea în realitate. Bazele Uniunii au fost puse de către englezii William Randal Cremer și Frenchman Frederic Passy, laureați ai Nobelului pentru Pace. La 30 iunie 1889, Passy a fost ales președinte și Cremer vicepreședinte.
În 1892, grupul și-a înființat sediul, Biroul Interparlamentar, la Berna, în Elveția, Albert Gobat fiind secretar general voluntar până în 1909. Eforturile acestor personalități au condus la crearea primei organizații politice internaționale, oferind cadrul cooperării multilaterale între națiuni de astăzi. Uniunea Interparlamentară a jucat un rol esențial în înființarea Curții Permanente de Arbitraj de la Haga în 1899, precum și în în crearea Ligii Națiunilor în 1919 și a Națiunilor Unite în 1945. Actuala denumire de Uniunea Interparlamentară datează din 1899, scrie https://www.ipu.org/.
În prezent, Uniunea Interparlamentară reunește 183 de parlamente naționale. UIP își propune să ajute parlamentele să devină mai reprezentative, mai echilibrate în funcție de gen, mai tinere, mai transparente, accesibile, responsabile și eficiente.
Idealurile democratice ale UIP au fost consacrate în două declarații importante: Declarația privind criteriile pentru alegeri libere și corecte (1994) și Declarația Universală asupra Democrației (1997).
