Ziua internațională a moașelor este marcată la 5 mai, pentru a evidenția importanța acestora, atât în sistemul sanitar, cât și în cadrul comunităților.
Lansată de Confederația Internațională a Moașelor (CIM), la sfârșitul anilor 1980, această zi a fost marcată pentru prima dată în 1991. În fiecare an, Ziua internațională a moașelor este sărbătorită de moașe, studenți, beneficiari și toate părțile implicate în procesul nașterii printr-o conferință online de 24 ore, care acoperă o gamă largă de subiecte, cu vorbitori din întreaga lume, potrivit www.internationalmidwives.org.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Confederația Internațională a Moașelor conlucrează pentru organizarea manifestărilor din această zi, pentru a promova profesia de moașă ca însoțitor calificat pentru gravide și participarea acesteia la naștere. Acest lucru se realizează în moduri diferite, în funcție de particularitățile (obiceiuri, tradiții, sisteme medicale) din fiecare țară. Moașele sunt considerate esențiale pentru atingerea obiectivelor OMS și CIM de reducere a mortalității materne și a nou-născuților.
În urmă cu o sută de ani, în Belgia a fost creată Uniunea Internațională a Moașelor (UIM), precursoarea Confederației Internaționale a Moașelor. De atunci, CIM s-a transformat în ceea ce este în prezent: o organizație neguvernamentală mondială care cuprinde peste 135 de asociații de moașe (AM) în peste 115 țări, iar împreună aceste asociații reprezintă peste un milion de moașe din întreaga lume. Confederația susține moașele și asociațiile lor, deoarece acestea susțin la rândul lor drepturile, demnitatea și sănătatea femeilor și a nou-născuților de pretutindeni, potrivit www.internationalmidwives.org.
Profesia de moașă este autonomă și este caracterizată de către istorici ca o profesie cu un rol social important, indiferent de cultură sau de timp, avându-și rădăcinile în vremuri străvechi, când erau fie venerate, fiind considerate femei înțelepte, fie temute, fiind torturate și ucise. Primul care a organizat și a educat formal moașele a fost Hipocrate. În secolul al XVII-lea, nașterea revenea în totalitate în sarcina moașelor, femei neșcolarizate, dar respectate în comunitate. Rolul lor era de a încuraja femeile în timpul nașterii, de a tăia cordonul ombilical după naștere, de a se asigura că placenta a fost expulzată, potrivit www.medichub.ro.
Situația s-a schimbat treptat, odată cu revoluția științifică, în secolul al XVIII-lea. Tinerii americani au studiat obstetrica în Europa și au devenit așa-numiții ‘bărbați-moașe’, iar în cursul secolelor XIX-XX, atunci când femeile au avut dreptul de a primi o educație medicală, au putut intra într-o competiție reală cu bărbații. După o perioadă de declin, profesia de moașă a revenit treptat în actualitate, după ce a început să funcționeze sistemul educației adiționale în profesia de moașă, începând cu 1920.
În România, primele moașe care au urmat un curs de instruire sunt amintite în documente la Brașov, în 1541, și la Bistrița, în 1583. Prima unitate de învățământ pentru moașe a fost la Cluj, în 1775 – Liceul Regesc Medico-Chirurgical. În secolul al XVIII-lea, la Sibiu exista Institutul de Moașe, în 1837 a fost dat în folosință Spitalul de Nașteri din București, iar în 1839, Epitropia Spitalului Pantelimon a pus bazele Institutului de Naștere și Școala de Moașe. După reforma din 1948 apare Școala de Moașe de trei ani, apoi se înființează Școala de Felceri mamoși. În 1958, se deschide Școala Tehnică Sanitară cu o clasă de obstetrică și ginecologie, cu durată de trei ani, iar în 1970, durata școlii care pregătea asistenți de obstretică-ginecologie scade la doi ani, ultima serie fiind în 1978. Reducerea pregătirii numai la Liceul Sanitar a condus la dispariția formelor de școlarizare specifice moașelor. Nici la reînființarea, în 1990, a școlilor postliceale sanitare, de trei ani, nu s-a reluat instruirea la acest nivel a moașelor. După 2004, ca urmare a obligativității României de a-și armoniza legislația cu cea europeană, s-au deschis și în România primele facultăți pentru instruirea moașelor, conform www.medichub.ro.
Dacă în anul 1989 existau în România 12.479 de moașe, în 2006 au fost raportate doar 4.913, în 2008, România a raportat un număr de 85.785 de asistenți medicali și moașe, iar în 2023, erau mai puțin de 700 de moașe licențiate cu drept de liberă practică, arată www.medichub.ro. și https://moasele.ro/rapoarte/.
Asociația Moașelor Independente (cunoscută drept AMI) este o organizație non-profit care se dedică sprijinirii femeilor, mamelor, copiilor și familiilor din România. Ca parte din organizațiile internaționale Asociația Europeană a Moașelor și Confederația Internațională a Moașelor, aceasta are misiunea de a reforma și de a consolida profesia de moașă în România, contribuind activ la îmbunătățirea sănătății și bunăstării comunității, potrivit https://moasele.ro/despre/.
În 2026, Ziua internațională a moașelor este marcată de către CIM printr-un eveniment virtual, având ca temă ‘Încă un milion de moașe’, prin care se subliniază nevoia urgentă de moașe la nivel mondial, întrucât moașele oferă 90% din serviciile esențiale de sănătate sexuală, reproductivă, maternă, neonatală și adolescentină.
La fiecare două minute, o femeie moare din cauza complicațiilor legate de sarcină sau naștere și în fiecare an, 2,3 milioane de nou-născuți mor în primele 28 de zile de viață.
Un milion de moașe în plus ar putea preveni 67% din decesele materne, 64% din decesele nou-născuților și 65% din nașterile de copii morți, salvând 4,3 milioane de vieți până în 2035. Așadar, se face apel către guvernele lumii și către liderii globali din domeniul sănătății să dezvolte, să sprijine și să susțină personalul medical specializat în moșit, întrucât investiția în moașe înseamnă investiția în sănătatea femeilor, potrivit https://internationalmidwives.org/.
