Educaţia pentru sănătate trebuie să treacă de la stadiul de proiect discutat de peste două decenii la o disciplină obligatorie în şcoli, susţine prof. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor. Invitat în emisiunea „Viitor pentru România”, de la Prima News, fostul ministru al Sănătăţii a declarat că România are nevoie de o schimbare de abordare, iar educaţia pentru sănătate trebuie inclusă în trunchiul comun al materiilor şcolare.
„Suntem cam tot acolo unde am fost în 2002”, a spus Rafila, amintind că primul proiect dedicat educaţiei pentru sănătate în şcoli a fost lansat în urmă cu mai bine de două decenii. Deşi importanţa acestei discipline a fost recunoscută constant, implementarea a rămas blocată.
„Problema nu este cadrul legal. Să pui nişte articole în lege nu reprezintă o problemă. Trebuie să existe deschidere şi disponibilitate”, a explicat acesta.
Educaţia pentru sănătate nu înseamnă doar educaţie sexuală
Alexandru Rafila a atras atenţia că, în spaţiul public, conceptul de educaţie pentru sănătate a fost adesea redus la componenta de educaţie sexuală, ceea ce a generat controverse. În opinia sa, aceasta reprezintă doar o parte a unui program mult mai amplu.
„Educaţia sexuală trebuie făcută la momentul potrivit, dar educaţia pentru sănătate înseamnă mult mai mult: reguli de igienă, alimentaţie corectă, activitate fizică, prevenirea dependenţelor, vaccinare şi primul ajutor”, a declarat Rafila.
El a subliniat că astfel de noţiuni trebuie introduse de la vârste mici, nu abia la liceu, când multe comportamente sunt deja formate. Potrivit acestuia, clasele primare şi gimnaziale sunt perioadele în care copiii pot deprinde cele mai importante obiceiuri pentru o viaţă sănătoasă.
Implementarea programului presupune profesori pregătiţi şi resurse dedicate
Fostul ministru al Sănătăţii consideră că succesul unui astfel de program depinde de existenţa unor oameni pregătiţi să îl predea. El a propus o combinaţie între profesori, asistenţi medicali şi medici şcolari, adaptată realităţilor fiecărei comunităţi.
„Nu trebuie să mergi niciodată cu o soluţie unică. Trebuie să le combini ca să poţi ajunge la un rezultat”, a explicat Rafila.
Acesta a menţionat că România dispune de resurse umane care ar putea fi implicate, inclusiv asistenţi medicali care ar putea sprijini cabinetele şcolare şi activităţile educaţionale.
În opinia sa, obiectivul nu este doar transmiterea unor informaţii, ci formarea unui comportament preventiv. Copiii care învaţă de mici despre alimentaţie, vaccinare, igienă sau riscuri pot deveni adulţi mai responsabili şi pot contribui la reducerea presiunii asupra sistemului medical.
„Dacă nu reuşim să rezolvăm cu educaţia în România, nu vom rezolva nici cu sănătatea, nici cu dezvoltarea economică, nici cu dezvoltarea societăţii”, a avertizat Alexandru Rafila.
La finalul intervenţiei, acesta a precizat că va susţine redactarea unei iniţiative legislative prin care educaţia pentru sănătate să fie introdusă clar în trunchiul comun, însă cu atenţie asupra modului de aplicare. Potrivit lui Rafila, România are nevoie nu doar de o lege, ci de un proiect pe termen lung, construit pe colaborarea dintre autorităţi, şcoli, specialişti şi organizaţii ale societăţii civile.
