Alimentaţia este unul dintre factorii de stil de viaţă cel mai frecvent asociaţi cu sănătatea creierului, însă până acum a rămas neclar dacă aceasta mai poate influenţa riscul de demenţă după apariţia modificărilor biologice timpurii asociate bolii. Un nou studiu sugerează că un regim alimentar sănătos ar putea avea în continuare un rol benefic chiar şi la persoanele care prezintă markeri biologici ce indică un risc mai mare de demenţă.
O alimentaţie sănătoasă ar putea contribui la reducerea riscului de demenţă chiar şi în cazul persoanelor care prezintă deja modificări biologice asociate bolii Alzheimer, potrivit unui studiu realizat în Suedia.
Cercetătorii au observat că beneficiile unei diete de calitate s-au menţinut inclusiv la participanţii cu valori crescute ale unor biomarkeri din sânge, asociaţi cu un risc mai mare de demenţă.
Biomarkerii sunt indicatori măsurabili ai unor procese biologice din organism. În cercetarea demenţei, anumite analize de sânge pot oferi informaţii despre modificări asociate bolii Alzheimer, despre afectarea celulelor nervoase sau despre modificări ale celulelor care susţin şi protejează neuronii.
Totuşi, aceşti biomarkeri nu pot prezice cu certitudine dacă o persoană va dezvolta demenţă. Valori mai ridicate pot indica un risc crescut, însă unele persoane cu astfel de modificări biologice nu dezvoltă niciodată boala, în timp ce altele o dezvoltă.
În acest context, cercetătorii au urmărit aproape 1.900 de adulţi cu vârsta de cel puţin 60 de ani din Suedia, timp de până la 15 ani.
Niciun participant nu avea demenţă la începutul studiului, însă pe parcursul monitorizării 240 de persoane au fost diagnosticate cu această afecţiune neurodegenerativă.
Participanţii au completat în mai multe rânduri chestionare privind alimentaţia. Cercetătorii au analizat apoi dacă un regim alimentar mai sănătos era asociat cu un risc mai mic de demenţă la persoane cu niveluri diferite ale biomarkerilor legaţi de boala Alzheimer, de afectarea neuronilor şi de stresul biologic de la nivelul creierului.
Rezultatele au arătat că persoanele cu o alimentaţie mai sănătoasă au avut, în general, un risc mai redus de demenţă. Această asociere a fost observată şi la participanţii ale căror analize de sânge indicau un risc biologic mai mare, inclusiv modificări asociate bolii Alzheimer.
În loc să analizeze alimente sau nutrienţi individuali, autorii au evaluat tiparele alimentare în ansamblu, considerând că oamenii consumă combinaţii de alimente, nu nutrienţi izolaţi. Cercetările anterioare ale aceleiaşi echipe au asociat deja calitatea alimentaţiei cu biomarkeri ai bolii Alzheimer la vârstnici fără tulburări cognitive.
Studiul a evaluat alimentaţia prin trei modele: gradul de respectare a dietei mediteraneene, măsura în care alimentaţia respecta recomandările generale pentru o dietă sănătoasă şi potenţialul dietei de a favoriza inflamaţia în organism.
Cea mai puternică şi mai constantă asociere observată la persoanele cu risc biologic crescut a fost legată de potenţialul inflamator al alimentaţiei. La participanţii cu niveluri ridicate ale biomarkerilor de risc, dietele cu un potenţial inflamator mai redus au fost asociate cu o reducere relativă de până la 30% a riscului de demenţă. Autorii subliniază că această reducere exprimă diferenţa dintre grupuri şi nu poate indica dacă o anumită persoană va evita sau nu apariţia demenţei.
Cercetătorii atrag însă atenţia că studiul a fost unul observaţional, prin urmare, el poate identifica asocieri între alimentaţie, biomarkeri şi riscul de demenţă, dar nu poate demonstra o relaţie de cauză şi efect.
Rezultatele sugerează totuşi că inflamaţia ar putea reprezenta una dintre căile prin care alimentaţia rămâne relevantă chiar şi după apariţia modificărilor biologice asociate bolii.
În acest tip de cercetare, o alimentaţie cu potenţial inflamator redus înseamnă, în general, un consum mai mare de legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, ceai şi cafea şi un consum mai mic de carne roşie şi procesată, cereale rafinate şi băuturi îndulcite cu zahăr.
Alte studii au asociat, de asemenea, un potenţial inflamator mai redus al alimentaţiei cu un risc mai mic de demenţă la vârstnici care aveau boli cardiometabolice, precum diabetul zaharat de tip 2, boli cardiovasculare sau antecedente de AVC (accident vascular cerebral).
În schimb, dieta mediteraneană şi alimentaţia bazată pe recomandările generale pentru o dietă sănătoasă au fost asociate mai puternic cu un risc mai redus de demenţă la persoanele care aveau niveluri mai scăzute ale biomarkerilor.
Chiar şi aşa, autorii consideră că aceste modele alimentare pot rămâne relevante şi pentru persoanele cu risc biologic crescut, iar rezultatele sugerează că diferite caracteristici ale alimentaţiei pot acţiona diferit în funcţie de profilul biologic al fiecărei persoane.
Printre punctele forte ale studiului indicate de cercetători au fost evaluarea repetată a alimentaţiei, perioada lungă de urmărire, identificarea atentă a cazurilor de demenţă şi compararea mai multor modele alimentare în acelaşi grup de participanţi.
Printre limitări se numără faptul că alimentaţia a fost evaluată prin chestionare, metodă utilă, dar imperfectă. În plus, participanţii proveneau dintr-o singură zonă urbană din Suedia şi erau, în medie, relativ sănătoşi şi bine educaţi, ceea ce înseamnă că rezultatele ar putea să nu fie valabile în aceeaşi măsură pentru toate populaţiile.
Cercetătorii subliniază, totodată, că o alimentaţie sănătoasă nu poate elimina riscul de demenţă. Vârsta, factorii genetici, sănătatea cardiovasculară, condiţiile sociale şi alţi factori contribuie, de asemenea, la apariţia bolii.
Rezultatele sugerează însă că alimentaţia poate rămâne importantă pentru sănătatea creierului chiar şi atunci când sunt deja prezente semne biologice timpurii asociate unui risc mai mare de demenţă. În continuare, cercetătorii îşi propun să identifice alimentele şi nutrienţii care stau la baza acestor asocieri, pentru ca recomandările privind prevenirea demenţei să poată deveni mai precise şi mai utile.
