Succesul misiunii Artemis 2 demonstrează că NASA se ridică la nivelul provocărilor programului Artemis, care are obiectivele ambițioase de a-i duce pe astronauții americani pe Lună și de a amplasa o bază selenară permanentă, conform administrtorului NASA Jared Isaacman, transmite marți Space.com.
Cei patru astronauți ai misiunii Artemis 2, prima misiune cu echipaj uman în mediul selenar de la Apollo 17 din 1972, au amerizat în siguranță, vineri, în largul coastei orașului San Diego, dar NASA nu intenționează să se culce pe lauri și își urmează planurile și mai ambițioase pe care le are pregătite pentru anii următori în cadrul programului Artemis ca are ca obiectiv amplasarea unor baze permanente pe Lună.
Artemis 2 a fost lansată pe 1 aprilie, trimițând patru astronauți – Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch de la NASA, și Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană – într-o călătorie de 10 zile în jurul Lunii. A fost prima misiune cu echipaj uman din cadrul programului Artemis și a doua din cadrul programului, după Artemis 1, care a lansat o capsulă Orion fără echipaj uman pe orbita selenară și înapoi pe Pământ la sfârșitul anului 2022.
Următoarea misiune, Artemis 3, trebuia inițial să fie o călătorie cu echipaj uman pe suprafața selenară. Însă, la sfârșitul lunii februarie, administratorul NASA, Jared Isaacman, a anunțat o schimbare majoră a arhitecturii Artemis. Artemis 3 va rămâne acum pe orbita Pământului, testând capacitatea lui Orion de a cupla cu unul sau ambele module de aselenizare cu echipaj uman ale programului – Starship de la SpaceX și/sau Blue Moon de la Blue Origin.
NASA dorește să lanseze această misiune la mijlocul anului viitor. Dacă totul merge bine, Artemis 4 va plasa apoi astronauți lângă polul sud al Lunii, folosind Orion și unul dintre vehiculele Sistemului de Aselenizare Umană (HLS), dezvoltate privat, la sfârșitul anului 2028.
Lucrurile vor deveni și mai interesante dincolo de Artemis 4. Misiunile Artemis cu echipaj uman vor continua, contribuind la stabilirea unei baze selenare până în 2032. Astronauții vor locui și vor lucra la acest avanpost mult timp după aceea, testând noi tehnologii și dobândind abilități de care vor avea nevoie pentru a face următorul salt uriaș – către Marte.
În timpul unei conferințe de presă organizată în perioada misiunii Artemis 2, la 7 aprilie, Isaacman a dezvăluit că oficialii agenției au organizat ‘prima discuție la nivel înalt despre conceptul misiunii Artemis 3’ chiar în acea zi.
‘Există o mulțime de lucruri, pe baza informațiilor pe care le avem disponibile astăzi, din feedback-ul de la furnizorii noștri, despre care știm că sunt realizabile’, a adăugat el puțin mai târziu în briefing. ‘Și cred că una dintre întrebări va fi probabil care va fi orbita inițială pentru Artemis 3’.
Opțiunile pentru misiune sunt orbita terestră joasă (LEO) și orbita terestră înaltă. Misiunea se va desfășura cu echipaj uman.
‘Există avantaje și dezavantaje pentru fiecare dintre ele’, a spus Isaacman. ‘Vom putea cu toții să ne dăm seama ce cale vom urma probabil, pe baza cadenței de lansare a celor doi furnizori HLS ai noștri’.
Și echipele au făcut deja progrese semnificative în ceea ce privește hardware-ul Artemis 3, potrivit administratorului asociat NASA, Amit Kshatriya. Unele piese ale rachetei Space Launch System (SLS) a acestei misiuni se află deja la locul de lansare, Centrul Spațial Kennedy din Florida, a spus el. Iar altele vor fi expediate de la Centrul de Asamblare Michoud al agenției din Louisana la sfârșitul acestei luni.
‘Așadar, da, cu seriozitate, procedăm cât de repede putem’, declara Kshatriya reporterilor la 9 aprilie.
Și ne putem aștepta să aflăm identitățile astronauților Artemis 3 ‘în curând’, a adăugat el în timpul unei conferințe de presă post-aterizare, vineri seara.
Desigur, mai sunt încă niște obstacole mari de depășit. De exemplu, ambele module de aselenizare HLS nu sunt testate. Blue Moon nu a zburat încă deloc. Starship a efectuat 11 zboruri de testare suborbitale până în prezent, ultimele două fiind complet reușite. Însă vehiculul gigantic încă nu a atins orbita, nu a demonstrat realimentarea în afara Pământului (ceea ce va trebui să facă în misiunile pe Lună sau pe Marte) și nici nu a fost echipat cu un sistem de susținere a vieții.
Există, de asemenea, unele probleme de rezolvat cu Orion în viitor. De exemplu, sistemul de propulsie al capsulei Integrity a provocat o scurgere de heliu în timpul misiunii Artemis 2. Rata de scurgere observată este ‘încă acceptabilă, dar asta ne va duce probabil la o reproiectare extinsă a acelui sistem de supape’, a declarat Kshatriya joi. ‘Nu avem nevoie ca acele supape să mențină presiunea în același mod pentru o misiune pe orbită LEO, dar pentru o misiune pe orbită selenară, avem nevoie.’
În plus, problemele tehnice întâmpinate de toaleta capsulei Orion Integrity în timpul misiunii Artemis 2 au devenit de notorietate, așa că inginerii ar putea fi nevoiți să facă și câteva modificări la acel sistem.
Este foarte probabil să apară și alte probleme pe măsură ce misiunile Artemis avansează. Omenirea nu a construit niciodată un avanpost pe o altă lume, așa că realizarea acestui obiectiv va fi o sarcină grea. Dar Isaacman este încrezător că NASA este pregătită pentru provocare, invocând succesul misiunii Artemis 2 ca dovadă.
‘Acesta este doar începutul’, a spus el imediat după amerizarea misiunii de vineri. ‘Vom relua acest proces cu frecvență, trimițând misiuni pe Lună, până când vom aseleniza în 2028 și vom începe să ne construim baza’.
