Biblioteca de astăzi nu mai este doar locul în care intri, împrumuți o carte și revii după câteva săptămâni să o restitui. Printre rafturile cu volume, bibliotecile încearcă să-și găsească un loc într-o lume dominată de tehnologie, devenind spații de întâlnire, de educație și socializare.
În mediul rural, însă, în multe comunități din Vrancea, această transformare riscă să nu mai aibă loc: din cele circa 70 de unități administrativ-teritoriale, doar 30 mai au, în prezent, biblioteci publice funcționale.
Pensionarea bibliotecarilor fără ca posturile să mai fie ocupate, lipsa personalului, dificultățile bugetare sau imposibilitatea asigurării unor spații și a unui fond de carte sunt câteva dintre motivele pentru care rețeaua bibliotecilor comunale s-a restrâns. În alte localități însă, autoritățile au ales să păstreze biblioteca, iar generația veche de bibliotecari a fost înlocuită de oameni tineri.
Managerul Bibliotecii Județene ”Duiliu Zamfirescu” Vrancea, Raluca Oana Boian, spune că situația nu este una fericită, mai ales pentru comunitățile mici, unde biblioteca poate fi unul dintre puținele spații publice în care copiii, tinerii și vârstnicii se pot întâlni în jurul unor activități educative și culturale.
”În județ, din păcate, cred că este o situație general valabilă. Nu pot spune că este o situație foarte fericită. Din cele circa 70 de unități administrative, la momentul de față, doar 30 se bucură de biblioteci de drept public în județul Vrancea. În acestea este foarte important să menționăm faptul că există un bibliotecar care desfășoară activități cu elevii de acolo și nu doar cu elevii, cu toate categoriile de vârstă. Sunt acele comunități care au înțeles că, practic, rolul bibliotecii este de cunoaștere, de educație și de a asigura servicii de calitate și, în primul rând, un spațiu de socializare. Biblioteca trebuie să fie un loc deschis întregii comunități, nu doar celor care vin să împrumute o carte, pentru că în jurul ei se pot construi activități educative și culturale pentru toate vârstele”, a declarat, pentru AGERPRES, Raluca Boian.
Presiunea asupra bugetelor administrațiilor locale se resimte însă și în existența bibliotecilor. În unele comunități, spune managerul Bibliotecii Județene, reducerea cheltuielilor a ajuns să însemne renunțarea la bibliotecă sau la postul de bibliotecar.
O astfel de economie se vede imediat în cifrele unui buget, dar efectele pe termen lung sunt mai greu de cuantificat. Pentru că biblioteca, susține managerul, ar trebui privită nu doar ca o cheltuială a unei administrații, ci ca o investiție în educația unei comunități.
”Din păcate, există și aceste situații, în care s-a înțeles că reducerea deficitului bugetar se face prin reducerea activității bibliotecii, neînțelegându-se că, de fapt, biblioteca este o investiție în viitorul nostru, în educație și în comunitățile noastre pe care le deservim. Atunci când renunțăm la o bibliotecă nu renunțăm doar la niște rafturi cu cărți sau la un post, ci la un serviciu de care comunitatea are nevoie. De aceea, cred că trebuie să privim lucrurile pe termen lung și să înțelegem ce înseamnă pentru o comunitate existența unui asemenea spațiu”, susține Raluca Boian.
În spatele statisticii celor 30 de biblioteci rămase funcționale sunt însă situații diferite de la o comună la alta. Uneori, dispariția bibliotecii nu a venit în urma unei decizii explicite de a o închide. Bibliotecarul a ieșit la pensie și nimeni nu i-a mai luat locul. În alte cazuri, lipsa personalului și a banilor a făcut imposibilă continuarea activității.
”Au fost și persoane care au ieșit la pensie și nu au fost înlocuite. Au fost situații în care, într-adevăr, din cauza deficitului de personal și a celui bugetar, nu s-au putut asigura locații în care să-și desfășoare activitatea aceste biblioteci sau să se asigure un post de bibliotecar ori un fond documentar, un anumit număr de unități de bibliotecă, necesare dezvoltării activităților în comunele respective. Sunt mai mulți factori care au dus la această situație și fiecare comunitate are particularitățile ei, însă este important să existe preocuparea pentru găsirea unor soluții, astfel încât serviciul de bibliotecă să poată fi păstrat”, explică managerul.
Există însă și exemple care arată că o bibliotecă rurală poate merge mai departe atunci când administrația locală decide să-i păstreze locul în comunitate. Raluca Boian amintește Biblioteca Comunală din Bordești, unde pensionarea bibliotecarei nu a dus la dispariția serviciului, activitatea fiind preluată de o bibliotecară tânără.
”Sunt și situații îmbucurătoare în care au ieșit la pensie anumite persoane. Dau aici exemplul Bibliotecii Comunale Bordești, unde activitatea doamnei a fost cu succes preluată de o bibliotecară tânără. Deci, dacă înțelegem că se poate și că este în interesul nostru, al tuturor, și că este o responsabilitate comună, cu siguranță se găsesc soluții. Este important ca activitatea să aibă continuitate și să existe oameni care să ducă mai departe ceea ce s-a construit în comunitate, adaptând în același timp biblioteca la nevoile noilor generații”, afirmă Boian.
Poate cea mai dificilă provocare pentru biblioteci nu este însă doar cea financiară. Este întrebarea dacă ele mai sunt necesare într-o societate în care informația încape într-un telefon, iar lectura concurează, mai ales în cazul copiilor și al adolescenților, cu rețelele sociale, platformele video și divertismentul digital.
Pentru managerul Bibliotecii Județene Vrancea, răspunsul trebuie căutat tocmai în schimbarea modului în care biblioteca își definește rolul. Succesul ei nu mai poate fi măsurat exclusiv în numărul volumelor împrumutate într-un an.
”Această abordare nu este una tocmai fericită și aș putea spune nici foarte bine ancorată în ceea ce înseamnă procesul de dezvoltare a comunității noastre. Trebuie să înțelegem că rolul unei biblioteci și importanța unei biblioteci nu trebuie văzute în niște rapoarte statistice, într-un număr de cărți care se împrumută anual. Bibliotecile reprezintă acum locuri de interacțiune, locuri de socializare, în care copiii nu vin doar pentru a citi. Într-adevăr, se pornește de la lectură, dar interesul acum este mult mai amplu, mult mai bine dezvoltat. Ne orientăm spre educație, spre cunoaștere, spre interacțiune. Consider că aceștia sunt pilonii unei comunități sănătos dezvoltate”, spune Raluca Boian.
Cartea rămâne astfel punctul de plecare, dar nu mai este neapărat punctul final. În jurul lecturii pot fi construite activități, întâlniri și experiențe prin care biblioteca să concureze nu cu tehnologia, ci cu izolarea pe care uneori aceasta o poate produce. Pentru copii, mai ales, biblioteca poate deveni locul în care lectura este completată de întâlnirea cu ceilalți, de dialog și de activități care îi determină să revină.
”Nu trebuie să vedem tehnologia ca pe ceva care exclude biblioteca. Biblioteca trebuie să se adapteze și să ofere publicului mai mult decât simplul acces la carte. Copiii pot veni aici pentru lectură, dar pot rămâne pentru activități, pentru interacțiune, pentru experiența de a petrece timpul împreună cu alți copii. Important este să reușim să păstrăm legătura lor cu lectura și cu educația, folosind toate aceste forme prin care putem să-i apropiem de bibliotecă”, subliniază managerul.
Aceeași schimbare de perspectivă încearcă să o aplice și Biblioteca Județeană ”Duiliu Zamfirescu”. În loc să privească tehnologia exclusiv ca pe un adversar care îndepărtează publicul de carte, instituția încearcă să ofere ceea ce ecranul nu poate înlocui în totalitate: întâlnirea directă dintre oameni.
Activitățile dezvoltate în ultima perioadă au fost orientate tot mai mult către socializare și petrecerea timpului de calitate la bibliotecă. Lectura rămâne firul de la care pornesc multe dintre ele, dar în jurul ei sunt construite discuții despre educație, cultură, cunoaștere și valori.
”Biblioteca Județeană vine ca o completare a acestui proces, pentru că, în majoritatea activităților pe care le-am desfășurat în ultima perioadă, se vede foarte clar faptul că ne-am canalizat foarte mult pe socializare și pe petrecerea timpului de calitate la bibliotecă. Majoritatea activităților noastre pornesc de la lectură și, după aceea, totul se duce în zona aceasta în care oamenii interacționează. Vorbim despre nevoile comune pe care le avem în ceea ce privește educația, cultura, cunoașterea și descoperirea propriului sistem de valori al fiecăruia și a unui sistem de valori comun pentru comunitate. Dincolo de carte, ne interesează această legătură care se creează între oameni, pentru că biblioteca poate fi un spațiu în care învățăm unii de la ceilalți și în care putem construi împreună în jurul unor valori comune”, explică Raluca Boian.
Într-o vreme în care aproape orice informație poate fi găsită în câteva secunde pe internet, miza bibliotecii pare astfel să se mute, fără să abandoneze cartea, de la simplul acces la informație către felul în care aceasta poate aduce oamenii împreună.
Iar în satele în care biblioteca încă mai are o ușă deschisă și un bibliotecar în spatele ei, supraviețuirea acesteia depinde mai puțin de lupta dintre carte și tehnologie și mai mult de răspunsul la o întrebare pe care fiecare comunitate trebuie să și-o pună: ce pierde atunci când dispare unul dintre puținele sale spații dedicate lecturii, educației și întâlnirii dintre oameni?
* Sursa fotografiilor: Biblioteca Județeană Vrancea
