Pavilionul SUA de la Bienala de la Veneţia din 2026, unde reprezentantul american din acest an, Alma Allen, a instalat cinci sculpturi extrem de banale în faţa clădirii, alături de aproximativ 20 de lucrări în interior, nu a stârnit interesul vizitatorilor, scrie ARTnews.
Este o schimbare radicală faţă de aspectul pe care l-a avut Pavilionul SUA în ultimele două ediţii. Cei doi artişti care au preluat pavilionul anterior, Simone Leigh (2022) şi Jeffrey Gibson (2024), au încercat să transforme radical structura palladiană din centrul Giardini, construită în 1930. În ciuda abordărilor lor radical diferite, ambii artişti au încercat să scoată la suprafaţă istoria colonialismului şi a imperiului care stă la baza fondării şi prezentului Statelor Unite.
Însă, în 2026, aşa cum presa americană şi internaţională au relatat până la saturaţie, în anunţul de participare al celei de-a doua administraţii Trump pentru Bienala de la Veneţia se preciza că prezentarea americană ar trebui să „reflecte şi să promoveze valorile americane” şi să încurajeze „relaţiile paşnice între Statele Unite şi alte naţiuni”.
Cum se reflectă acest lucru în Pavilionul SUA al lui Allen? Cei care caută lucrări care îl susţin în mod explicit pe Trump nu le vor găsi aici, scrie ARTnews. Dar nici cei care caută cea mai incisivă artă produsă în prezent în Statele Unite nu o vor găsi aici. Ceea ce vor găsi este, în mare parte, ceea ce Allen a expus în ultimul deceniu: lucrări din bronz, lemn şi diverse tipuri de roci metamorfice, inclusiv marmură mexicană şi cuarţit verde din Guatemala.
Majoritatea acestor lucrări poartă titlul „Not Yet Titled”, o semnătură caracteristică a lui Allen care permite interpretări deschise, în care spectatorii pot atribui orice semnificaţie doresc.
Allen a evitat adesea să vorbească pe larg despre opera sa, o atitudine care, după cum a recunoscut recent pentru ARTnews, a avut consecinţe neintenţionate. „Îmi dau seama că poate am greşit neimplicându-mă niciodată în această latură a lucrurilor, pentru că astfel s-a creat impresia că opera mea este un gen de creaţie uşor de realizat”, a spus el. „Astfel, las pe alţii să definească ce este opera mea”.
Majoritatea celor care au avut acces la Bienală în ziua de marţi, dedicată avanpremierei, nu păreau interesaţi de pavilionul lui Allen. În acea zi, la Veneţia s-a vorbit doar despre cât de gol era Pavilionul Statelor Unite. Având în vedere rolul proeminent pe care îl joacă SUA în arta contemporană şi amplasarea centrală a pavilionului în cadrul Giardini, acesta se numără adesea printre cele mai vizitate pavilioane naţionale într-un an dat.
